https://blog.revistaderecenzii.com

Așadar, aflați copiii mei, că pe când bietul Geppetto era dus fără nici o vină la închisoare, ștrengarul de Pinocchio, scăpat din ghearele gardistului, a rupt-o la fugă peste câmp ca să se întoarcă mai repede acasă; și în iuțeala fugii, sărea peste movile, peste garduri,peste gropi pline cu apă, întocmai ca o căprioară ori ca un iepure urmărit de vânători.
Ajuns în fața casei, găsi ușa întredeschisă. O împinse, intră, trase zăvorul, și se trânti pe jos, scoțând un lung suspin de mulțumire.
Dar mulțumirea lui nu ținu mult, deoarece auzi în odaie pe unul care făcea:

https://blog.revistaderecenzii.com

Cînd fruntea-n zbucium roşu-a copilului cu-ardoare
Imploră roiuri albe de vise vagi, tîrzii
La patul lui vin două surori fermecătoare,
Cu degete plăpînde şi unghii argintii.

Şi pun copilu-n faţa ferestrei larg deschise:
Văzduhu-albastru scaldă un vălmaşag de flori
Prin păru-I greu, în care cad stropi de rouă, li se
Preumblă mîini suave, dînd gingaşi, crunţi fiori.

https://blog.revistaderecenzii.com

din Kitai

– după Rihaku, secolul 8 al erei noastre –

Corabia asta-i din lemn de şato, şi copastiile
din lemn de magnolie,
Muzicanţi cu flaute-n giuvaiericale
şi cu cimpoaie de aur
O umplu rânduri-rânduri, dintr-o parte-n alta
şi vinul nostru
Ajunge prisoselnic pentru-o mie de cupe.
Ducem cu noi cântăreţe, ne duce şuvoiul apei la vale,
Totuşi Sihastrul are nevoie
Drept cal de-un cocostârc galben şi toţi vâslaşii noştri
Ar lua-o pe urma pescăruşilor albi sau i-ar călări.
Cu soarele şi luna de pe el atârnă
Poemul în proză al lui Kuţu.