https://blog.revistaderecenzii.com
1862 – S-a născut pictorul austriac Gustav Klimt (d. 1918).
1913 – S-a născut Gerald Ford, cel al 38-lea președinte al Statelor Unite (d. 2006).
1918 – S-a născut regizorul suedez Ingmar Bergman (d. 2007).
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
* Primăria Municipiului București (PMB), prin Biblioteca Metropolitană București (BMB), în parteneriat cu Uniunea Artiștilor Plastici din România, invită publicul, luni 14 iulie, de la ora 17:00, la vernisajul expoziției de pictură „Grid systems”, semnată de artistul Teodor Ștefan. Evenimentul va avea loc la Galeria Artotecii BMB, situată pe Șoseaua Mihai Bravu, nr. 4. Expoziția „Grid Systems”, curatoriată de Raluca – Elena Popa și coordonată de Liviu Nedelcu și Gheorghe Dican, aduce în fața publicului o serie de lucrări grafice care ies din modul uzual de manifestare vizuală a artistului Teodor Ștefan. Evenimentul se desfășoară în cadrul proiectului „Simezele bibliotecii”, un demers cultural permanent al BMB, inițiat în 2018, cu misiunea de a susține arta vizuală contemporană și de a o aduce mai aproape de publicul larg, prin integrarea acesteia în viața culturală a comunității. Lucrările pot fi admirate în perioada 14 iulie – 1 august, de luni până vineri, conform programului Artotecii BMB. Parteneri media ai Uniunii Artiștilor Plastici din România: Radio România Cultural, Radio România Internațional
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Afară era o noapte de iad. Tuna de rupea pământul”, fulgera ca și cum s-ar fi aprins cerul, și un vânt rece și pătrunzător, suflând cu furie și ridicând nori întregi de praf, făcea să scârțâie și să geamă toți copacii din câmpie. Lui Pinocchio îi clănțăneau dinții de frica tunetelor și a fulgerelor dar foamea era mai tare decât frica, așa că deschise ușa, o porni la drum și dintr-o sută de sărituri ajunse în satul vecin abia trăgându-și sufletul și cu limba scoasă ca un câine de vânătoare.
Însă peste tot, pustiu și întuneric. Prăvăliile erau închise; ușile caselor închise, ferestrele închise, iar pe uliță, nici țipenie de om. Parcă ar fi fost un cimitir.
Bietul Pinocchio, nebun de deznădejde și de foame, trase de clopoțelul unei case și începu să sune, zicându-și în gând:
https://blog.revistaderecenzii.com
1886 – S-a născut actrița Maria Ventura (d. 1954).
1908 – Femeile au concurat pentru prima dată la Jocurile Olimpice moderne.
1930 – În Uruguay, a început primul Campionat Mondial de fotbal.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Istoricilor, gheografilor, filosofilor, poeticilor și a altor oameni învățați, ellini, latini și de alte niamuri, a cărora numere să pomenesc și mărturiile li să aduc într-acest Hronic
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Ce tot ai, o, suflete al meu, cu paradisul ?
N-ar fi mai bine, când ne vom fi câştigat libertatea,
Să mergem într-un loc senin în care soarele
Să picure peste noi prin frunzişul măslinilor
O glorie lichidă ? Dacă în Sirmio,
Suflete al meu, te voi afla când viaţa asta-i dusă,
Aşa-i c-o să găsim un promontoriu plin de sfinţenia
Unor adepţi eterici ai desfătărilor terestre,
Aşa-i c-o să ne întemeiem religia pe valuri,
Safir limpede, cobalt, cianină,
Pe azururi triunice, impalpabile
Oglinzi nesătule de veşnica schimbare?
Suflete, dacă Ea ne va afla acolo, oare zvonul
Unor limanuri mai înalte şi al unor palate de râvnit
Ne va ademeni dincolo de piscul înnorat al lui Riva?
traducere – Radu Vancu
https://blog.revistaderecenzii.com
Horoscopul zilei 13 iulie 2025, îmbinând predicții din surse românești și internaționale pentru o imagine completă:
https://blog.revistaderecenzii.com
În vremea aceasta începuse să se înnopteze și Pinocchio, aducându-și aminte că n-a mâncat nimic, simți la stomac, o împunsătură, care aducea foarte mult cu foamea.
Dar foamea la copii crește repede așa că după câteva clipe, bietului Pinocchio îi chiorăiau mațele și nu știa ce să facă, ce să dreagă, ca să găsească ceva de îmbucat.
Dădu fuga la vatra în care fierbea o tingire, ca să-i ridice în sus capacul și să vadă ce e înăuntru: însă tingirea era numai zugrăvită pe zid. Închipuiți-vă cum a rămas păpușica noastră. Nasul, din lung cum era, se făcu și mai lung cu patru degete cel puțin.
Începu atunci să alerge prin odaie și să scotocească prin toate colțurile, prin toate cutiile ca să găsească un codru de pâine, măcar o bucată cât de mică, un os care se aruncă la câini, nițică fasole fiartă, o coadă de pește, un sâmbure de cireașă, în sfârșit ceva de mestecat: dar nu găsi nimic, nimic, absolut nimic.
Și în vremea aceasta foamea creștea, creștea mereu bietul Pinocchio n-avea altă mângâiere decât să caște și trăgea niște căscaturi de-i ajungea gura până la urechi. Și după ce căscă, scuipă și simți că i se duce stomacul din trup. Apoi deznădăjduit își zise plângând:
