https://blog.revistaderecenzii.com
Autor Nicolae Bălașa, Editura Autograf MJM, Craiova-2024
O carte serioasă scrisă pe un ton adesea glumeț, amical, cu accente de înțelepciune și observații ancestrale, pe fondul unei veșnice căutări, conștientizări și aprofundări filosofice serioase. O carte autoportret, o confesiune dar și un manifest de actualitate. Spicuiesc o serie de fraze și idei desprinse din carte: “Omul de cultură e forțat să fie cuiul în coasta sistemului social-politic cum a fost Eminescu, când statul își lasă pe drumuri oamenii de cultură, creatorii de frumos, artiștii, în genere, sau oamenii de știință, într-o zi aceștia se întorc mai rău decât un boomerang împotriva lui, a statului. Ceea ce uită politicienii e faptul că foamea, răbdarea, frica, tot ce se impune prin forță etc., e cu limită. Dincolo de limite, dezastrul. Priviți în jurul vostru, ca popor tot ce vedem este forma manifestă a forțării unor limite, este forma manifestă a unor crize sistemice”. E vreo diferență între filosofie și înțelepciune? e întrebat autorul. Răspunde cu vorbele lui Petre Țuțea. “O babă smerită în fața altarului e mai înțeleaptă decât Kant.” Vorbește de neșansa de a veni în lume între oameni lipsiți de demnitate și onoare, într-o țară lipsită de moralitate; “forțat să trăiești printre ei, te vei târî ca un nemernic, alături Marilor nemernici!”, neuitând să ne amintească “de toată lumea să asculți, dar din minți să nu-ți ieși! Sau socratic vorbind, știu că nu știu nimic”. Nu am cunoscut și sper să nu cunosc ura, ne spune autorul ce are și o meteahnă, nu poate sta departe de țară, la el acasă se simte mai îmbrăcat, are o platoșă ce “ferește de tot ce este sec și nedefinit”. O asemănare cu Mihai Șora?! Îndoielnic răspuns. Are nenumărate referiri biblice, istorice, filologice, fiind preocupat de ororile inchiziției, de sclavi și stăpâni, de conștiința de sine, de «lupta pe viață și pe moarte pentru satisfacerea trebuințelor biologice sau de prestigiu». Eliberarea «învingătorului»-o metafizică a devenirii, sau mai degrabă o mistică a omului supus, conștient de contradicțiile existente în această lume. Pacea-izvor al prestigiului și al devenirii de sine. «Profitorii, golani de cartier”, măscărici cu prestigiu iluzoriu. Alții se recuperează “prin iubirea în care nu s-a strecurat mizeria, putregaiul și tot ce poate însemna dezgust ”. Omul, dintr-un fel de disperare prelungită devine anarhic. Linia orient-occident e o linie a peșcheșului. Cuvântul dor…”impuls al ființării…parte din sensul existenței”, iar “zidirea-facere întru viață și moarte. Moartea, parte a veșnicului nou început”.
Continuă să citești

