https://blog.revistaderecenzii.com
Domnul Ștrul din Merkazit [1],
Tare e nenorocit:
I-a murit soția și
L-a lăsat cu trei copii.
Unul stă la o cumnată,
Altu-l ține o nepoată,
Că el ziua, are treabă
Cu parnușa [2], la tarabă.
Vineri însă, după masă,
Îi s-aduc copiii-acasă,
Ca la Șabat [3] să-i îmbrace,
Și cu tata să se joace.
Casa-i goală, sumbră, tristă,
Nimeni nu-ți spală-o batistă,
Nimenea nu-ți pune masa,
Vraiște e toată casa.
Trudnic se urnește treaba.
Țipă plozii: Aba! Aba! [4]
Ce-ar putea el să le deie,
Cînd lipsește o femeie?
Toți vor să-i găsească-o soață,
Să-și refacă drumu-n viață.
Și ca să-i cîștige stima,
I-au propus s-o ia pe Blima.
Blima-i încă nostimioară,
Văduvă de-un an și-o vară,
Însă nu se pot uni:
Și ea are trei copii.
Se gîndește Ștrul o leacă,
Însă n-are ce să facă,
Trei ai ei ― păpuși frumoase ―
Și cu trei ai lui, fac șase.
― Ai să vezi c-or să se-mpace,
Or să zburde-or să se joace ―
Îl îndeamnă madam Hună ―
Ș-or să crească împreună!
Nu-ți mai fă necazuri, lasă,
Un copil e-o floare-n casă,
Chiar și zece, tot nu-i greu,
Are grije Dumnezeu!
Azi așa și mîine iară
Ștrul cu Blima se însoară
Și la rabin într-o clipă,
Au făcut o ― stilă hipă ― [5].
Viața lor e plină iară,
De-ndrăgiri și primăvară.
Anii trec, și-n timp util,
Le mai dăruie-un copil.
Cine poate să răspundă,
De ce Blima e fecundă,
Și de ce căminul ei,
S-a mai înmulțit cu trei?
Trei copii din rodul firii,
Care cresc ca trandafirii
Și cu ceilalți frați în cor,
Fac un rai din casa lor!
Merg în vizită la neamuri,
Mai petrec pe la bairamuri,
Iar copiii ― parcă-s sfinți,
Stau acasă, toți, cuminți.
Da-ntr-o zi, cam pe la patru,
Cum veneau de la teatru,
Auziră din odaie,
Țipete, scandal, bătaie.
El s-a dus degrabă sus,
A venit jos, și i-a spus:
Nu-i nimica ! Ce să fie?
Doar o cruntă bătălie.
Scumpii tăi copii – cei trei,
Și cu trei copii ai mei,
Se cotonogesc ca proștii,
Cu cei trei copii ai noștri!