Corina Tarniţa: “Matematica are o frumuseţe perfectă. Lumea reală are o frumuseţe imperfectă”, de Mirela Teodorescu

corina2

Despre omul de ştiinţă, Corina Tarniţă am mai scris şi voi scrie întotdeauna cu mare placere şi mândrie. Pe lângă faptul că este de o inteligenţă sclipitoare, de o frumuseţe desăvârşită şi o modestie copleşitoare, calităţi dobândite de la parinţi şi perfecţionate pe parcursul timpului, recunoaşte şi promovează calitatea şcolii româneşti cu mândrie.

Acest articol reprezintă o sinteză a interviului luat de Andrei Crăciun şi publicat în revista “Viitorul Romaniei” în două ediţii, iunie şi iulie.

http://viitorulromaniei.ro/corina-tarnita-intalnirea-cu-o-minte-minunata-partea-i/

http://viitorulromaniei.ro/corina-tarnita-matematica-are-o-frumusete-perfecta-lumea-reala-are-o-frumusete-imperfect/

 

Am scris aceste câteva rânduri pentru că eu, cetăţean al Craiovei sunt onorată şi mândră că şcoala craioveană, prin dascălii săi modelează şi formează savanţi de renume mondial. Trebuie să menţionăm că astfel de cercetări, „matematici aplicate in biologie”, la acest nivel, se fac de către foarte puţini cercetători în lume.

Corina Tarniţă este doctor în matematici la Harvard, şi lucrează ca „assistant professor” la Princeton, la    “Department of Ecology and Evolutionary Biology”.

Munca ei a fost omagiată în “The New York Times”  şi în “The New Yorker” , cele mai prestigioase publicaţii care se ocupă cu ştiinţa, îi impun numele. A lucrat cu marele naturalist Edward O. Wilson, iar anul acesta rezultatele muncii ei au apărut pe coperta revistei „Science”.

Corina este un om absolut normal, îi plac romanţele şi cântecele de petrecere în interpretarea lui Gheorghe Dinică, motocicletele şi maşinile puternice, conduce în viteză, a avut un Pontiac şi visează la o Tesla, se uită la filme de acţiune şi ştie să zică “Hasta la vista, baby!” mai bine decât însuşi Arnold, stă nouă luni pe an în America şi restul în savanale africane, în Kenya.

Corina face cercetari stiintifice în biologie, mai precis studiază comportamentul termitelor. Viaţa acestor insecte este una organizată pe structuri ce pot fi asimilate modelor matematice. Iată ce ne spune cercetatorul Corina Tarniţă:
 “Unul e felul în care sunt organizate social. Sunt o societate foarte mare şi foarte complexă. Dacă te gândeşti, ca mine, la probleme de cooperare şi cum se menţine cooperarea la nivel de societăţi atât de mari şi de complexe, sunt un bun obiect de studiu. Sunt şi foarte diferite de oameni, fireşte  – la termite, deşi societatea e foarte mare, sunt făcute totuşi de aceeaşi mamă. De regină. Sunt practic toate surori, ceea ce le face să fie foarte asemănătoare. Dacă iei cinci milioane de oameni nu au aceeaşi mamă, ceea ce înseamnă că, la termite, presiunea selecţiei naturale cade pe genele mamei. Mama trebuie să facă o societate care să se descurce bine. La oameni, indivizi foarte diferiţi, cu interese foarte diferite, trebuie să îşi alinieze scopurile ca să rezolve o problemă de cooperare. Ceea ce e mult mai complicat…
Pe mine mă interesează să înţeleg cum unităţi simple care interacţionează local pot să ducă la comunităţi complexe pe o scară globală. De exemplu, tranziţia spre multicelularitate. Cum s-a ajuns ca de la o singură celulă să avem plante, animale, să avem oameni…”

De la organizarea termitelor se ajunge la explicarea unor fenomene biologice mult mai complexe: “Ce încerc eu să spun e: sunt două modalităţi prin care s-a produs construcţia de la unităţi simple la unităţi complicate. Să luăm multicelularitatea. Prima modalitate: totul pleacă de la o celulă care atunci când se divide nu se separă de celula-mamă şi atunci ai făcut două celule care sunt lipite. Ele se divid şi fiicele lor sunt lipite de ele, şi tot aşa – construieşti filamente foarte lungi de celule. Ăsta a fost cel mai simplu pas spre multicelularitate: filamente de celule identice. De aici au apărut plantele, animalele, oamenii. O altă modalitate e mult mai similară cu societatea umană: celule independente, diferite genetic, se adună şi formează un grup. Asta se întâmplă frecvent la bacterii, dar nu numai. Eu acum studiez amibe care devin multicelulare în felul ăsta. Pe mine mă interesează primul pas spre complexitate.”

Savantul Corina Tarnita este dedicat şi pasionat de munca pe care o face: “Pentru mine a fi pasionată de ceea ce fac e o parte esenţială a fericirii. şi în acest moment sunt indiscutabil pasionată. Şi fericită.”

Cuvintele sunt sărace pentru a descrie dorinţa de viata şi de a contribui la dezlegarea mistereleor lumii în care trăim pentru Corina Tarniţă. Noi trebuie să preţuim aceasta propensiune a Corinei Tarniţă şi să spunem tuturor că înca sunt multe mistere care aşteaptă dezlegare, să luam exemplu de la acest minunat savant!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *