Dan IONESCU: Textul multimodal. Ex-librisurile care m-au influențat

Abecedarul îl socotesc primul text multimodal care m-a ajutat să aprofundez cititul datorită în principal, desenelor care îl însoțeau. Plăcerea lecturii am dobândit-o învățând litera C. Au mai fost și alte lucruri care la un loc au determinat ca ziua respectivă pentru mine să devină cu totul un veritabil text multimodal. De exemplu, atitudinea bunicii paterne care m-a încurajat. Era pentru prima dată când vedeam transcris cântecul unei păsări, al cucului. Încă nu cunoșteam trilurile, însă lecția respectivă mi-a stabilit clar unul dintre ele.

Litera î, care nu era comodă, pentru mica-i imparitate față de i, datorită unui desen care o însoțea, în fundal cu aspectul estival al unui drum citadin, mă determina a mă pune în pielea personajului configurat, ce fericit mi se părea cu înghețata la cornet în mână. Credeam că băiatul respectiv este viu și mă întrebam prin ce mijloc aș fi putut să-i iau locul în realitatea fotografiei. Cât de mult timp redactorii îi acordau să stea în pagină, stăpân pe înghețată. Am rupt fila de ciudă. Ex-librisul îmi servea să mă gândesc la o conexiune numai a mea, cu lumea fictivă a artistului care manufacturase desenul și să obțin la modul concret ceva din ea. Probabil am conchis că în antonimie la ce trăiesc, eu însumi pot făuri altă realitate, prin joc sau cuvânt. Îmi reorientam sinele înspre natura divină, eu vrând să fiu Demiurg și să mă autodepășesc în posibilitățile motrice, parvenind galopadei prin curte, cu o incursiune în oraș, la chioșcul de înghețată, cu banii pe tejghea, pentru înghețata polară.

Una dintre cărțile preferate ale copilăriei a fost Povești de Frații Grimm. Mi-a prezentat-o, din ușă, tata. Era cadoul primit de Moș Crăciun, de la uzină. Coperta, cu maștera împărăteasă, îmbrăcată în haină dreaptă, elegantă, cu pregnant rever galben, mi-a atras atenția. Datorită ex-librisului care o reprezenta, am avut o impresie atât de bună despre împărăteasă, încât nici astăzi, nu o asociez unui personaj negativ. Agreez lumea plăsmuită, din perspectiva plenarei suite de eroi care, indiferent de caracterul lor benefic ori malign, au rolul lor semnificativ în derularea epicului fantast. Deși din cauza atitudinii lor injuste față de buna Cenușăreasă subscriseseră din proprie voință la ciopârțire, am suferit pentru ele și deplângeam inepția lor care le-a produs un defect fizic ireparabil.

Imaginea Croitorașului-cel-viteaz, cu o mare centură pe burtă, cu pălărie mobilă (puțin într-o parte, care necesita îndreptarea ei pe cap) și înconjurat de borcane cu etichetă m-a inspirat să-i cer mamei magiun. M-a ascultat. Am asistat-o curios și nerăbdător să gust din magiun. Acesta a fost unul dintre momentele care a certificat, în cazul meu, intervenția în realitate, a unui segment magnific de basm. Valența euristică a vinietei mi-a inspirat moftul culinar. Croitorașul își datorează triumful reclamei, care, deși utilizată în mod stocastic, a inhibat mai mulți uriași. Istorisirea putea inspira pe diverși negustori ai orașelor să prepare niște afișe de toată isprava, dacă ei și-ar fi aruncat ochii pe basm.

Hans-cel-de-Fier este un personaj acvatic. Ex-librisul, probabil inspirat de statuia Laocoon și fiii săi, îl înfățișează în mișcări terestre, omenești, cu expresie de om care nu înțelege mare lucru din realitatea de la suprafață. Cu alte cuvinte, desenul a contribuit la umanizarea unui asemenea personaj, pe care, orientându-mă numai după cuvinte, nu mi l-aș fi imaginat niciodată astfel, cuprins de o pregnantă ipostază de uimire, decât ruginit, ca un imens angrenaj de fier.

Atașamentul la text aduce o subtilitate de mai multe ordine, sonor, vizual etc., care inspiră lectorul să-și găsească diverse legături cu textul pe care trebuie să-l rezolve. Afinitatea prestabilită, cu vinieta de exemplu, diminuează eventuala dificultate de a decripta mesajul. Erau, în cazul Abecedarului, mai multe desene care mă făceau nerăbdător să ajungem să învățăm și alte litere. În mod oficial, aveam dreptul de a reflecta asupra noii poze, fără a mă recrimina că pierd vremea degeaba.