Fiind născută din nevoia sufletului omenesc de a-şi exprima emoţiile sale cele mai puternice,  cartea este  oglinda magică a sufletului uman, a sufletului în mişcare, o cunoaştere în absolut, o artă a timpului. Puterea cărţii este de a influenţa sentimentele, voinţa şi gândirea critică a omului, de a transmite anumite cunoştinţe şi o anumită viziune asupra fenomenelor din universul apropiat sau mai îndepărtat. Sensibilizând cunoştinţele, facilitând cunoaşterea fenomenului descris printr-o ascuţită intuiţie, de care numai artistul este capabil, cartea îi ajută pe oameni să înţeleagă sensurile adânci ale realităţii şi să şi-o însuşească sub raport spiritual. Reflectând realitatea cu mijloace specifice, prin imagini artistice, cartea sensibilizează şi convinge, emoţionează şi place în acelaşi timp, îi face pe oameni să aprobe sau să dezaprobe – critice –  o anumită stare de lucruri. Cărţile au o puternică forţă de influenţare. Marile genii  care au creat epoci, şcoli, au dominat perioade întregi cu viziunea lor asupra vieţii şi aceasta datorită faptului că manuscrisele sau cărţile lor au  ajutat oamenii să înţeleagă semnificaţiile profunde ale realităţii,  să le cunoască şi să le aprecieze just. Totuşi, cartea mai are şi menirea să dezvăluie sentimentele şi gândurile altor oameni, farmecul, bucuriile şi necazurile vieţii.

https://blog.revistaderecenzii.com

BRÂNCUȘI – 150

,,Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poţi să vezi foarte departe”    

                                                                      Constantin Brâncuși – aforisme

         Au trecut 150 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși și, din vechile fotografii, chipul blând şi liniştit al sculptorului priveşte continuu spre viitor, pentru că a fost un vizionar în artă şi parcă ne invită să răsfoim paginile vieţii sale. Gorjenii îl au în suflet pe Brâncuşi la Târgu-Jiu, văzându-l uneori parcă aievea stând la Masa tăcerii de unde ne vorbește cu ochii despre Poarta sărutului şi ne duce cu gândul spre Coloana fără sfârşit – fără să ne dăm seama că şi Timpul sculptează în piatră.

https://blog.revistaderecenzii.com

Vasile Demetrius – nuvelistica

            Poet, nuvelist si romancier, Vasile Demetrius (1878-1942) a fost un investigator pluridisciplinar, în spatiul literaturii epocii, al sufletului omenesc din perioada devenirii moderne  a Regatului Românesc, mai ales în cea a începutului de veac, dar și de mai apoi, în cea  a consolidării politice și economice a României moderne, în prima parte a scolului XX.

            Provenit dintr-o familie modestă din Scheii Brașovului (tatăl lui a fost proletar cu o meserie cât se poate de comună și umilă pe acele vremuri, cea de sobar), intrând în Regatul românesc jinduit de secole de comunitatea românească din Ardealul robit, tânărul Vasile Ogea (numele său de familie adevărat) continuă să se întrețină cu meserii la fel de străine firii sale si să continue să-și formeze vocația de cronicar al evoluției Țării Românești în context modern, european.

https://blog.revistaderecenzii.com

            Avocatul cu doctorat la Paris (1915), poetul (autor printe altele al celebrului poem, de ample dimensiuni, Balada lunii) dramaturgul pitoresc (creatorul pieselor Făt Frumos, Păcală, reprezentate în 1924, respectiv în 1927 și a altor câteva rămase încă în manuscrise) a publicat în 1934 romanul autobiografic Iubita din Paris (Editura Națională Ciornei), premiat în același an de Societatea Scriitorilor Români.

https://blog.revistaderecenzii.com

Sabina Brătianu- Cantacuzino. Cronica familiei

            Sabina Brătianu-Cantacuzino (1863-1944), fiica cea mare a lui Ion. C. Brătianu și a Piei, avându-i ca frați pe celebrii Ionel, Dinu, Vintilă (continuatori ai muncii politice a tatălui lor de consolidare a României moderne) și ca surori pe Florica, Tatiana, Pia, a fost cunoscută în epocă în calitate de poetă, prozatoare (membră a Societății Scriitorilor Români) dar și ca neobosită activistă culturală și socială.

https://blog.revistaderecenzii.com

            Elena Bacaloglu (1878-1947), gazetar, scriitor, activist politic, a scris două romane psihologice surprinzător de moderne pentru epoca de formare a genului atât în România cât și în Europa acelor vremuri. Intitulat În luptă, primul volum a apărut în 1906, la București și următorul, Două forțe, a fost publicat cu doi ani mai târziu. Absolventă a Facultății de Litere a Universității din București, a continuat la College de France studiile culturii franceze, ale istoriei și filosofiei. Soție a filologului și scriitorului Ovid Densușianu (1873-1938) a dedicat cărțile fiilor ei, Ovid și Lia.

https://blog.revistaderecenzii.com

            Cel de-al doilea fiu al celebrului prozator al generației pașoptiste, Costache Negruzzi, Iacob (1842-1932), cu studii de drept în Germania unde a obținut doctoratul în 1863, avocat, profesor de drept comercial, poet, dramaturg, autor al prozelor scurte intitulate Copii de pe natură, a realizat și un roman, Mihai Vereanu (1873), integral, realist, dar cu multe elemente ale senzaționalismului romantic, în consens cu estetica epocii, dar care i-a dăunat mereu în receptările din partea cititorilor posterității.

            Autor al unui interesant și necruțător jurnal al perioadei studiilor în străinătate, scris în limba germană, tradus târziu și integrat firesc în creația viitorului scriitor, conducător cu multă forță, talent și cerbicie, putem spune, al revistei „Convorbiri literare” în perioada ei de glorie în orientarea literaturii române spre profunzimea viziunii etnice și cu valoare estetică indiscutabilă, la nivelul marilor creații europene ale vremii, el a lăsat și o mărturie vie a societății ieșene, „Junimea”, cea care a spus „nu” mediocrităților și a îndreptat gramatica, ortografía, teoría și critica literară spre nivelul cerut de societatea modernă.

https://blog.revistaderecenzii.com

            Cunoscutul istoric și om politic Radu Ciuceanu (1928-2022) a publicat după evenimentele din 1989, șase volume de Memorii, sub îngrijirea și adnotările riguroase ale lui Octavian Roske.

            Primul volum, intitulat Intrarea în tunel, (Editura Meridiane, 1991), prezintă viața sa de elev, proaspăt absolvent al Colegiului Carol I din Craiova și primii ani de studenție la Facultatea de Medicină, studii întrerupte în 1948, ca urmare a arestării de către securitatea nou înființată a unei bune părți din membrii Mișcării Naționale de Rezistență Anticomunistă din zona Olteniei.

https://blog.revistaderecenzii.com

            Fiică a scriitorului Vasile Demetrius și a Antigonei (născută Rabinovici), Lucia Demetrius (1910-1992) a rămas cunoscută în literatura și teatral românesc de după anul 1944, mai ales prin compromisurile estetice umilitoare cu realismul socialist al epocii, pe care l-a acceptat integral într-o carieră îndelungată și de care, din nefericire,  nu s-a dezis niciodată.