Testament politic dar și mărturie de suflet despre viața și valorile românismului din Transilvania de la răscrucea dintre veacurile XIX și XX și mai ales oglindirea în memorie a acțiunilor modernizării politice, economice și financiare a României Mari în perioada interbelică, constituie obiectul cărții de Memorii și amintiri a lui Ion I. Lapedatu (ediție îngrijită, prefață și note de Ioan Opriș, apărută la Institulul european, în 1998).
În ziua de 2 Iulie 1504 Ștefan-Vodă cel Mare se stîngea de o moarte blîndă la Suceava, în desăvîrșita pace măreață ce se boltia asupra întregei țeri pe stîlpii puternici ai biruinților sale.
*Fragment din cartea Despre fericire (Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2020)
Înnobilaţi zilnic sufletul vostru nemuritor!
Cât de nerecunoscători suntem! Apelăm la ajutorul divin doar când ne aflăm în valea deznădejdii. Când suntem pe panta descrescătoare a cosinusoidei vieţii. Atunci prezenţa la biserică e mai mare, slujba de duminică mai ascultată, rugăminţile adresate celui de sus mai intense. Iar cel de sus nu stă impasibil, ascultă ruga noastră şi ne ajută să ne regăsim echilibrul, să gustăm din nou din plăcerea de a trăi viaţa, ne aduce acolo unde ne e locul.
Nichifor Crainic: Memorii*. Fragmente din cartea Întoarcerea istoriei de Geo Constantinescu, carte apărută la editura EIKON, București, 2020, 212 p.
Apariția în 1991 a cărții de memorii Zile albe, zile negre (Casa Editorială Gândirea) a însemnat un moment fast al publicațiilor acestui gen de literatură, supranumită „de sertar“, după mai mult de patru decenii de sălbatică cenzură impusă cu forța poporului român, libertății sale de expresie și gândire de către regimul de inspirație sovietică, după 23 august 1944. Este vorba de una dintre mărturisirile cele mai valoroase și profunde despre o viață și o epocă a țării, ambele deturnate violent de la fireasca devenire de tancurile necruțătoare ale utopiei sovietice. Cartea a fost scrisă de Nichifor Crainic în timpul peregrinărilor prin Transilvania, după ce autorul a fost condamnat la închisoare pe viață, în 1945, în odiosul proces intentat ziariștilor și scriitorilor români care fondaseră, cu mintea și talentul lor, stabilimentul ideatic propice devenirii României Mari.
Implicaţiile modificării lumii de dincolo, „luminarea” întunericului existent înainte de crucificarea, moartea pe cruce şi învierea lui Iisus Hristos, sunt extrem de complexe şi nu pot fi decriptate în doar câteva pagini; în mod sigur, depăşesc cadrul tainelor vechii civilizaţii egiptene, dar fără luarea lor în consideraţie, orice tentativă de interpretare şi, implicit, de înţelegere a acestora devine lipsită de orizont.