Dan Ionescu: Adolescența surprinsă liric de Nichita Stănescu*

Adolescența surprinsă liric de Nichita Stănescu

*Articol apărut în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 9 / 2020

Poeții latini proslăveau frumusețile primăverii, Nichita Stănescu își percepe vârsta drept imn (pe care-l poate intona oricând își dorește, fiind sigur că nu a greșit în selectarea acestui mod de manifestare a bucuriei de a trăi).

Continuă să citești

Dan Ionescu: O scurtă vedere asupra fabulei Cronicari de Urmuz

O scurtă vedere asupra fabulei Cronicari de Urmuz

* Articol apărut în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 9 / 2020

În fabula Cronicari, socotită de mulți „anti-fabulă”, datorită aspectului parodic, sunt imprimate, încă de la început, nuanțele epocii în care au trăit „niște cronicari”: e vorba despre acea perioadă în care moda în Țările Române era influențată de Orientul Mijlociu.

Continuă să citești

Cântăreața cheală de Eugen Ionescu. Articol* de Dan Ionescu

*Articol apărut în revista „Luceafărul de dimineață”, Nr. 6 / 2020

Prima reprezentație a piesei Cântăreața cheală de Eugen Ionescu a avut loc la Théâtre des Noctambules din Paris, în ziua de 11 mai 1950, regizor fiind Nicolas Bataille. După un număr mare de interpretări, „a devenit una dintre cele mai jucate piese din Franța, primind premiul Molière d’honneur”.

Continuă să citești

Pădurea spânzuraților – roman psihologic. Studiu*, de Dan Ionescu

Pădurea spânzuraților – roman psihologic

de Dan Ionescu

*Studiu apărut în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 5 / 2020

Pentru a scrie Pădurea spânzuraților, Liviu Rebreanu s-a documentat temeinic asupra etapelor presupuse de tragedia fratelui său, Emil Rebreanu, acuzat de trădare de către un tribunal militar austro-ungar și executat prin spânzurare (în 1917).

Continuă să citești

100 de ani de la apariția romanului Ion de Liviu Rebreanu. Articol*, de Dan Ionescu

100 de ani de la apariția romanului Ion de Liviu Rebreanu

*Articol apărut în revista „Luceafărul de dimineață”, Nr. 4 / 2020, p. 16

Apariția romanului Ion reprezintă „o dată istorică în procesul de obiectivare a prozei românești” (după cum aprecia Eugen Lovinescu, teoreticianul modernismului la noi). Până la publicarea lui, romanul românesc număra câteva remarcabile realizări: Ciocoii vechi și noi (1863) de N. Filimon, trilogia Neamul Comăneștenilor (1894 – 1898) de Duiliu Zamfirescu, Mara (1906) de Ioan Slavici și Neamul Șoimăreștilor de M. Sadoveanu (1915).

Continuă să citești