Deschizând uși literare. Cronică de carte, semnată de Dan Ionescu

https://blog.revistaderecenzii.com

Cronică apărută în revista „Ramuri”, Nr. 4 / 2024

Masa plăcerii – o parafrază (după Masa tăcerii, celebra lucrare a lui Constantin Brâncuși) care sugerează agrementul spiritual pe care autorul l-a cunoscut în compania conlocutorilor lui – este cea mai recentă apariție editorială a reputatului jurnalist, Cristian Pătrășconiu. Această carte (Editura Universității din Vest, Timișoara, 2023) este o colecție de conversații cu unele dintre cele mai reprezentative figuri literare „ale Republicii Literelor din afara României”, după cum subliniază autorul în Cuvânt – înainte.

Continuă să citești

Dan Ionescu: Poeme publicate în revista „România literară”, mai / 2024, pg. 8

https://blog.revistaderecenzii.com

Cetatea lui Dumnezeu 

Dumnezeu a avut grijă,
de la început,
să adăpostească bunurile care-l bucură pe El,
într-o cetate, căreia i-a pus sigiliu viu la poartă - vocea Lui,
care, in fața hoțului, rostea să stea deoparte,
pentru că nu are voie, decât prin credință,
să pătrundă acolo, dar, vai! când am încercat și eu,
după îndelungi rugăciuni și post,
mi-a pus un străjer mâna în piept: I-auzi, că nu am voie!
Un rând în plus la rugăciuni îmi mai trebuia...
Nu m-am mai întors în colibă, mi-a fost greu.
Am preferat să pătrund prin vicleșug, precum Ulysses.
-Hei, Tu, Dumnezeu! Mă retrag de îndată...
Am mințit,
fără să fi știut că vorbele mă vor da îndărăt mulți pași,
față de poarta mirajului stelar.
M-am trezit, împins de-o forță mută, într-un gol întunecat,
dar în minte, aveam strălucirea cetății de care m-am depărtat.
Minciuna pe care o rostisem instantaneu
(fiind spontană, nu recunosc să-mi fi aparținut),
după imboldul căpătat, în urma stopării brutale,
mi-a dat brânci într-un loc fără soare - bănuiam
că nu aveam să mai văd răsăritul,
dar am socotit că sunt în vecinătatea apusului cald de vară,
lângă templu... M-am încurajat!
O sclipire de înger în cosmosul unde păream a fi - aripa
i-a strălucit cât o albină –
mi-a adus aminte de ceea ce mai aspiram să obțin: aur!
Ori, să-mi fie iertat,
râvna aceasta era înspre un păcat, al lăcomiei,
de aceea m-am trezit propulsat la o distanță mai mare decât m-aș fi așteptat
față de cetatea lui Dumnezeu, de care mă apropiasem, întrucâtva.

Și-am luat-o de la capăt...
Mi-am cerut traiul obișnuit înapoi și mi-a fost dat,
cum muncitorilor, masa, de către omul care i-a angajat.
Prin sărutarea icoanelor, am început să mă ridic.
Între timp,
cât a durat să mă adun,
mai furam cu ochii lumina, pe înserat,
din geamul caselor de la drum,
am purtat trofee în suflet,
precum umbra femeii trecând prin fața lumânării.
Când iar m-am prezentat la cetatea cu daruri,
mi s-a reproșat că am fost tentat să mor din dragoste,
de-a dreptul.







Bogăție


Am strâns toate imaginile de pe lângă mine, în creier,
ca într-o cutie,
astfel încât nici măcar un strop din câte poate oglinda reflecta
nu mai am energia de a-l susține în inimă
și-n ochii mei atotcuprinzători,
însă rămâne setea de toate pe care nu le văd și aș vrea,
care lucește în ființă mai puternic decât soarele
pe care ni l-ai dat pe boltă drept reper de foc fără zăbavă
și de inimă vie care nu seacă niciodată - aceasta mă mistuie...

Înzorzonat de lacăte și chei,
ai mai umblat, Doamne, prin zare, ca Făt-Frumos.
Când te gândeai la ce simți despre lume,
întorcându-ți privirea spre Tine,
spre miezul de energie care te ține viu în timp,
de la Facere încoace,
am mers la vrăjitoare,
pentru a descânta acele chei - să-ti cadă în nisipul fierbinte
al deșertului
(prin care ți-ai trimis cândva
și fiul să dea răspuns la toate ispitele). Te mai odihnești, uneori,
legând cămila de răcoarea oazei, ca un beduin.
De-ar fi reușit descântecul,
ai fi rămas deschis încercărilor mele
de a te cunoaște pe Tine,
cel care pe Adam l-ai plămădit,
cu palma adunând pulberea plimbată de vânt.

Dan Ionescu, Vis visus sau Forța visului. Pagini din cartea lui Geo Constantinescu: La pas… printre autori

https://blog.revistaderecenzii.com

Poetul Dan Ionescu (născut în 1970, în Bălăcița, județul Mehedinți) a debutat în 1995 cu volumul de
versuri Biblioteca într-o alocuțiune (Editura Avrămeasa, 1995)
în care punea, cu curaj, problema condiției poetului într-o
lume contemporană debusolată, o lume a brutalei abandonări
a spiritului și a valorilor tradiționale care, totuși, au definit-o
și i-au dat sens. Punctul de vedere al poetului este tonic, sub
aparența naivității este absolut încrezător în valoarea perenă
a cuvântului și mai ales în nevoia lui de a recupera omenescul
din concasoarele unui timp al continuei degradări.

Continuă să citești

Explorând adâncimile sufletului. Cronică* de carte, semnată de Dan Ionescu

https://blog.revistaderecenzii.com

Explorând adâncimile sufletului* -Cronică apărută în revista „Mozaicul”, Nr. 4 / 2024

Titlul celei mai recente cărți semnate de Gabriela Păsărin: Arheologia emoției și exercițiul critic (Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2023) sugerează analiza emoțiilor umane în contextul unei abordări critice. Totodată, titlul se referă la un domeniu interdisciplinar ce combină studiile umaniste cu analiza critică și explorarea emoțiilor umane. Această abordare, asemenea unei săpături în adâncurile istoriei, implică analiza textelor literare și a contextelor sociale și culturale. Împreună, aceste două aspecte – arheologia emoției și exercițiul critic (pe seama operelor literare analizate) – conduc la o abordare holistică a emoțiilor estetice și a modului în care acestea influențează, în cadru contemporan, percepția și acțiunile individuale.  Dincolo de semantica presupusă de titlu, cartea reunește cronici de întâmpinare, pe care Gabriela Păsărin le-a publicat în revista „Scrisul Românesc” și „reprezintă al treilea volum după Ispitele identificării. Ipostaze ale actului critic (2014)” și Empatie și receptare critică (2023).

Continuă să citești

Actualitatea benzii desenate. Cronică* de carte, semnată de Dan Ionescu

https://blog.revistaderecenzii.com

Actualitatea benzii desenate*. Cronică apărută în revista „Ramuri”, Nr. 4 / 2024

Benzile desenate românești au o istorie începând cu secolul al XX-lea, iar primele publicații de profil au apărut în perioada interbelică. În timpul regimului comunist, acest gen a cunoscut o perioadă de dezvoltare, dar și de cenzură și control guvernamental – susține Dodo Niță, în Preambul la Panorama benzii desenate românești (Editura PAVCON, București, 2021). Conceput în trei părți, volumul – ilustrat cu peste o sută de creații inedite – cuprinde douăzeci și două de interviuri cu unii dintre cei mai buni creatori români de bandă desenată.  Astfel, în partea I, sunt intervievați „doi artiști exemplari” ai domeniului: Sandu Florea, cunoscut pentru munca sa în industria benzilor desenate americane („cititorii din lumea întreagă ai comicsurilor găsesc tipărit pe coperta acestora numele lui”) și Puiu Manu, care, de curând, a realizat planșele la o adaptare după romanul Pilotul de pe Dunăre de Jules Verne. Partea a II-a, subintitulată Actualitatea benzii desenate românești, se bazează pe mărturiile de viață și de profesie, ale altor douăzeci de ilustratori, a căror activitate este vizibilă și apreciată de către public: Viorel Pârligras, Călin Stoicănescu, Carabal, Mircea Arapu, Costel BD, Dan Popescu, Alexandra Gold, Răzvan Chelaru, Grâce Pârvu, Daniel Danil, Cristian Ciomu, Daniel Eduard Buruiană, Gabriel Rusu, Șerban Andreescu, Vali Ivan, Gabriel Zăbavă, Ionuț Popescu, Xenia Pamfil, Mihai Timoșenco și Florin Purluca.

Continuă să citești