Romanul Spirala (Editura Eikon, București, 2024) de Geo Constantinescu impresionează, de la primele pagini, prin claritatea și fluența discursului narativ. Sub bagheta unui stil precis și bine articulat, autorul reușește să capteze atenția cititorului față de traiectoria protagonistului, Bebe Bleoancă.
Geo Constantinescu ne oferă profilul unui erou profund uman, a cărui evoluție, marcată de frângeri interioare, decizii tensionate și confruntări cu un sistem social adesea implacabil, este prezentată cu acuitate psihologică.
Diagnoza prezentismului și a narcisismului colectiv
*„Scrisul românesc”, Nr. 1 / 2026
Volumul Terorismul deghizat al corectitudinii politice (Editura Tracus Arte, București, 2025) de Cassian Maria Spiridon reunește o serie de studii apărute în revista „Convorbiri literare” (între iulie 2023 și ianuarie 2025), demers asumat programatic de către autor: „Nu mi-am propus nici în acest volum a face critică, în sensul curent al cuvântului și nici obișnuita eseistică. Aceste articole exprimă sau / și afirmă, cu prioritate, câteva opinii, în genere o atitudine cât mai coerentă față de un eveniment, îndeobște literar, ori față de o carte, de o personalitate, de o temă în dezbatere curentă sau referitoare la viața revistei Convorbiri literare etc.; încercând a fi o istorie în desfășurare a vieții publicistice și de idei, dar și a vieții literare naționale. Nu am schimbat nimic față de cele publicate, în afara greșelilor inerente de tipar, asigurând astfel ofidelitate cel puțin temporară a diverselor atitudini literare impuse de evenimente, la care m-am străduit să dau un răspuns” (Nota autorului).
*Recenzie apărută în revista „Convorbiri literare”, Nr. 1 / 2026
Încă de la nivelul titlului, Pe fibra textului. 30 de lecturi complice (Editura Universității „Ștefan cel Mare”, Suceava, 2025), cea mai recentă lucrare a Elenei-Brândușa Steiciuc, se observă opțiunea metodologică a autoarei: aceea a unei critici imanente, bazate pe lectura aplicată din interiorul textului și pe investigarea directă a structurilor sale constitutive – metodă care, în registru colocvial, s-ar putea defini drept lectură efectuată «cu creionul în mână». Încă din primul capitol, care se apleacă asupra romanului Un secol de ceață de Matei Vișniec, se lasă întrevăzută acea atitudine de lectură care, dincolo de analiza punctuală a textului, caută să surprindă vibrația secretă a operei, iar în acest efort de pătrundere demersul critic se înrudește cu vocația comparatistului care, privindu-și obiectul de studiu, îl așază deopotrivă în contextul tradiției și în dialogul larg al spiritului european: „Dacă pentru prima parte a romanului Matei Vișniec a ales o narațiune clasică, în partea a doua (Răul are întotdeauna un frate geamăn) a optat pentru formula romanului epistolar. Este vorba despre corespondența purtată la începutul pandemiei de Mathieu, scriitor de origine română stabilit la Paris, soțul lui Nathalie (Fiica cea mică a cuplului Emilia – Vincent) cu prietenul lui, Georges, universitar cu viziune politică de stânga, editorialist, prietenul francez cel mai pasionat de România”. Simona Modreanu publică la editura Unicitédin Sant-Chenon (Franța) amplul eseu Cioran ou la chance de l’échec / Cioran sau norocul neîmplinirii (ediție bilingvă, franceză română, în traducerea autoarei): „maestră a definiției, universitara ieșeană conturează cu precizie portretul intelectual al autorului născut la Rășinari”; „eseista constată că, asemenea lui Gide, Cioran «a scris un caiet de exerciții unde aceeași formulă este uneori reluată de trei sau patru ori, înainte de a ajunge la forma percutantă pe care o găsim în cărțile sale»”; altă temă „ce subîntinde textele cioraniene este relația complicată cu România. Simona Modreanu subliniază acea diabolizare a contextului istoric și geografic românesc, Cioran fiind obsedat de originile sale orientale, de ideea unui destin blestemat al poporului său”.
*Cronică apărută în revista „Convorbiri literare”, Nr. 12 / 2025
Volumul Schițe al Vioricăi Laurent reprezintă o sistematizare a fragmentului dramatic în formă editorială, prin care autoarea conferă unei temporalități scenice efemere o permanență textuală și vizuală. Fotografiile integrate în pagini oferă suport empiric pentru analiza spațiului scenic și a relației dintre actor și text. Din perspectivă stilistică, prima constantă a acestor schițe este umorul – omniprezent și calibrat cu precizie – care constituie un instrument hermeneutic pentru decriptarea psihologiei personajelor și pentru structurarea ritmului dramatic. În același timp, personajele își exercită, tot cu umor, capacitatea de a-și depăși micile lor imperfecțiuni fizice – fie se văd prea slabe, fie grase. Din punct de vedere antropologic și estetic, personajele demonstrează o capacitate de transcendență a limitelor corporale. Ele speră și anticipează întâlnirea cu interlocutori care le validează autenticitatea și valoarea. În această dinamică, schițele devin texte de reflecție asupra relației dintre identitate și reprezentare publică, situându-se la intersecția dintre comedia socială și estetica rezilienței: „Când prietenul meu m-a părăsit acum câteva luni, eram slabă ca o scândură. Pentru a-mi umple serile și a-mi alina durerea, mă aruncam în fiecare seară asupra frigiderului, de parcă el era vinovat de ceva! Și iată cum arăt astăzi. Când eram slabă, treceam neobservată. Dar acum… prea observată. Dar ce păcat, oamenii se uită doar la mine, apoi pleacă. Nimeni nu se oprește” (Emanuel).
TVR Craiova a difuzat joi, 18 decembrie 2025, o nouă ediție a emisiunii „Literatura la Craiova”, un spațiu consacrat dialogului cultural, reflecției critice și explorării formelor vii ale literaturii contemporane.
Realizată într-un context de bilanț și meditație specific sfârșitului de an, ediția a propus două teme de actualitate culturală și identitară: tradițiile lunii decembrie, analizate din perspectivă filosofică și comunitară, și monografia, discutată ca formă de graniță între document și literatură, între rigoarea cercetării și libertatea expresivă a scrisului.
Cronică apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 12 / 2025
Debutul volumului de versuri care poartă pecetea ieromonahului Ioan Bute, Surâsul tău alb (Editura Corgal Press, Bacău), se plasează sub zodia unei profunde și chinuitoare meditații metafizice. Aici, autorul adoptă și reconfigurează, cu o forță redutabilă, cunoscuta paradigmă blagiană a morții incipiente — aceeași idee tulburătoare conform căreia actul nașterii nu este decât prima etapă a unei neîntrerupte și inexorabile porniri către disoluție. Fiecare clipă viețuită devine, astfel, o bornă care măsoară, cu o precizie implacabilă, ireversibila consumare a ființei: „Cândva, / vom fi murit demult. / De demult, / de demult, / de mii de ani, / tăcere… / O umbră, / un vis uitat, / un abur, / o părere, / os / putrezit / sub pământ negru / în beznă. // … Praf. // Cu acel praf / să ne începem / tot / gândul” (Să ne începem…). Un asemenea punct de emergență reprezintă o dovadă de forță artistică și, totodată, o acreditare. Prin asumarea directă a unei teme de o asemenea gravitate, autorul își legitimează din start libertatea creatoare, dobândind acea licență poetică de a articula cu deplină suveranitate orice registru tematic.
Ediția difuzată în direct pe TVR Craiova – ieri, ora 16:00 Moderator:Dan Ionescu Producător:Simona Ștefania Mușuroi
Ediția de ieri a emisiunii Literatura la Craiova, transmisă în direct de la ora 16:00 pe postul TVR Craiova, a oferit publicului o incursiune densă și rafinată în universul lecturii, al sensurilor profunde ale cărții și al responsabilității culturale pe care o purtăm atunci când citim, comentăm sau scriem.
*Cronică apărută în revista „Convorbiri literare”, Iași, Nr. 11 / 2025, pp. 98, 99
Romanul lui Adrian Fetecău, Mihai și Mihaela (Editura TRITONIC, București, 2025), se articulează în jurul unei proiecții de dorință: ceea ce i se întâmplă protagonistului nu este atât o întâmplare în sine, cât ipostaza literară a unei așteptări existențiale – aceea a tânărului pentru care pasiunea pentru călătorii și visul comuniunii în doi se întrepătrund. Întâlnirea celor doi eroi se petrece sub semnul violenței și al surprizei: o scenă de autostradă, în care dintr-un Jeep este aruncată o fată, face din Mihai salvatorul Mihaelei, ridicată de la marginea drumului și redată unei lumi a posibilităților pozitive.
*Cronică apărută în revista „Ramuri”, Nr. 11 / 2025
Corneliu Dumitriu ne oferă prin Teatrul lui Shakespeare (Editura Didactică și Pedagogică, București, 2021) o amplă sinteză consacrată operei dramatice a bardului din Avon. Construcția volumului urmează liniile mari ale creației shakespeariene: Tragediile, Comediile, Piesele istorice, la care se adaugă o secțiune aparte, Trei studii de caz, precum și un Dicționar al personajelor. Această arhitectură propune o lectură ierarhică și ordonată, aptă să înlesnească pătrunderea în miezul unei opere în care forța imaginativă și tensiunea dramatică se conjugă într-o unitate vie.
*Cronică apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 11 / 2025, p. 6
Despre unpesimism bine temperat (Editura Eikon, București, 2025) scrie Cassian Maria Spiridon, propunând o reflecție de o gravitate mereu reînnoită. Tema abordată își păstrează actualitatea aproape neîntreruptă, căci ea surprinde tensiunea fundamentală dintre individul competent, fără pretenția geniului, și mediocritatea socială care tinde să-l submineze. În această opoziție, autorul identifică atât un simptom al epocii moderne, cât și o constantă a condiției umane, acolo unde luciditatea se confruntă inevitabil cu inerția spiritului colectiv.
Observația autorului — „Masa nimicește tot ceea ce nu este după chipul și asemănarea ei, tot ceea ce este deosebit, individual, calificat și de elită” — dobândește, în context, valoarea unei legi antropologice. Pesimismul despre care Cassian Maria Spiridon vorbește nu este o formă de renunțare, ci una de luciditate controlată — o tristețe înțeleaptă, care recunoaște reculul valorilor fără a abdica de la ele. În acest sens, discursul lui se înscrie în tradiția criticii morale a culturii, acolo unde luciditatea devine, paradoxal, o formă superioară de speranță.
