https://blog.revistaderecenzii.com

*Cronică publicată în revista „Convorbiri literare”, Iași, 4 / 2026

Cartea Monicăi Pillat, intitulată Capcanele închipuirii (Editura Spandugino, București, 2025), este articulată pe șapte secțiuni distincte: În mreje, Tâlcul grădinii, Ca niciodată, Cititul pe furate, O rătăcire, Subterfugii și În acuarela de demult.

Încă din preambulul secțiunii inaugurale, Tâlcul grădinii, regăsim o anume nostalgie față de corespondența clasică, acel dor de epistolă trimisă și primită sub pecetea ritualului poștal.

Sub aparența unui simplu schimb, prima ficțiune a ciclului, Talantul dezgropat, configurează un dialog de substanță privind virtuțile chibzuinței și, mai ales, preeminența onorabilității morale, ilustrată prin figura acelui proprietar care și-a cedat, odinioară, locuința. Protagonista acestei mici drame de conștiință, Lea, se află în fața unei perplexități sentimentale (cu inima îndoită, am zice), ajungând să execute — cu acea migală dictată de respectul față de generația apusă — rugămintea testamentară a venerabilului Almin, o efigie a spiritului desuet și a eleganței de modă veche: „Lea împături foile scrise și le puse grijulie într-un plic. Apoi își ridică privirea de pe birou spre geamul șiroind de ploaie. Era încă devreme, după-amiaza, dar norii vineți micșoraseră lumina, învăluind casele de pe deal și pomii în penumbre”; „Se pare că-i un domn de modă veche, nu agreează câtuși de puțin formatul electronic care ignoră caligrafia personală, zâmbi Lea, pe când își punea plicul în buzunarul fulgarinului albastru”.  

https://blog.revistaderecenzii.com

*Cronică publicată în revista „Scrisul românesc”, Nr. 3/2026, pp 10, 11

Volumul Eminescu – ziarist politic (Editura Hoffman, Caracal, 2022), semnat de Cassian Maria Spiridon, se constituie într-o exegeză necesară, fundamentată pe observația că dimensiunea politică deține o pondere covârșitoare în corpusul publicistic eminescian. În viziunea autorului, paginile dedicate fenomenului politic eclipsează, prin amploare și densitate, abordările vizând cultura, religia sau instituția învățământului. Motivația acestui demers critic rezidă în analogia frapantă dintre efervescența epocii poetului și tribulațiile prezentului. Perioada activității lui Eminescu este definită ca o etapă de transformări structurale, marcată de efortul de modernizare a tânărului stat de la gurile Dunării, de obținerea Independenței și de instaurarea demnității regale. Totodată, autorul evidențiază patologia acelei democrații incipiente, încă lipsite de stabilitate: coliziunea ideologică (lupta acerbă și adesea lipsită de scrupule între facțiunile politice), precaritatea instituțională (fenomenul corupției generalizate și adoptarea mimetică a unor forme legislative apusene, în absența unei adaptări organice la specificul național) și instabilitatea sistemică (o epocă „neajezată” care, prin similitudini frapante, oglindește neliniștile și carențele realității noastre imediate).

https://blog.revistaderecenzii.com

„Convorbiri literare”, Nr. 3 / 2026

În sens general, disciplina antropologiei studiază omul în ambianța socială, economică și culturală. Din această perspectivă, atât reflexivă, cât și metodică, se articulează și demersul științific al lui Mircea Băduț. Lucrarea lui, intitulată AntropoLexis (publicată la Editura EuroPress, București, în 2025), își propune o lectură a anthropos–ului prin prisma semnelor și structurilor culturale care-l definesc.

Punctul de plecare al analizei nu este arheul, ci zborul cosmic, considerat una dintre cele mai recente și mai complexe realizări ale Homo sapiens. Includerea reprezentărilor grafice nu face decât să confirme o intenție didactică și o structură sincretică a lucrării, în care abstractul este ancorat vizual.

https://blog.revistaderecenzii.com

​*Cronică apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 2 / 2026

Spiridon Popescu, Doamne, dacă-mi ești prieten, Editura Vasiliana, Iași, 2025.

Antologia de față, semnată de Spiridon Popescu și dedicată fiicelor lui, Irina și Dora, este un studiu de caz relevant pentru fenomenul de circulație a operei literare în spațiul public. Volumul preia integral titlul poemului de referință, Doamne, dacă-mi ești prieten, o piesă lirică de notorietate care a generat o receptare deosebită în rândul interpreților de muzică folk și al actorilor de prestigiu. O etapă esențială în procesul de canonizare a textului o constituie rostirea magistrală a lui Florin Piersic.  

https://blog.revistaderecenzii.com

*Poeme apărute în „Gazeta Gorjului”, nr. din februarie / 2026

Cerul de la Târgu – Jiu

Coloana Infinitului…
Dacă te-ai opri o clipă,
ai vedea cum trece de orbită,
cum atinge luna
și intră ca un impuls
în sistemul cosmic.

De aici înainte,
zilele au ritm modular,
ca dinții unui fierăstrău.

Infinitul ține Pământul suspendat,
ca un server fără bază.
Viforul
ar rămâne blocat în module,
date corupte,
dispărute din peisaj.

https://blog.revistaderecenzii.com

*Cronică apărută în revista „Convorbiri literare”, Nr. 2 / 2026

Vasta exegeză pe care Corneliu Dumitriu o consacră Tragediei și comediei în Grecia antică (Editura Galați University Press) se întemeiază pe aserțiunea că a sonda originile teatrului elen înseamnă, în fapt, a descifra înseși fundamentele istoriei universale a genului dramatic. În această perioadă, se fixează tiparele esențiale, care au jalonat devenirea spectacolului de-a lungul veacurilor.

Lucrarea este alcătuită din opt capitole de analiză asupra destinului teatrului, de la originile civilizației europene până la apogeul său clasic. Sunt investigate succesiv: nașterea tragediei, autoritatea legislativă a lui Aristotel, precum și triada de bază — Eschil, magistrul primordiilor, Sofocle, arhetipul echilibrului premiat, și Euripide, precursorul modernității afective. O privire sintetică asupra formelor tragice și un studiu dedicat lui Aristofan, maestrul comediei, încheie acest parcurs critic. Exegeza este dublată de prezența textelor fundamentale, reproduse integral: Poetica lui Aristotel; Perșii, Prometeu înlănțuit și Orestia de Eschil; Antigona și Oedip rege de Sofocle; Medeea și Electra de Euripide. Comedia: Păsările, Lysistrata și Broaștele de Aristofan.  ​

https://blog.revistaderecenzii.com

*Revista „Ramuri”, Nr. 1 / 2026

Romanul Spirala (Editura Eikon, București, 2024) de Geo Constantinescu impresionează, de la primele pagini, prin claritatea și fluența discursului narativ. Sub bagheta unui stil precis și bine articulat, autorul reușește să capteze atenția cititorului față de traiectoria protagonistului, Bebe Bleoancă.

Geo Constantinescu ne oferă profilul unui erou profund uman, a cărui evoluție, marcată de frângeri interioare, decizii tensionate și confruntări cu un sistem social adesea implacabil, este prezentată cu acuitate psihologică.

https://blog.revistaderecenzii.com

Diagnoza prezentismului și a narcisismului colectiv

*„Scrisul românesc”, Nr. 1 / 2026

Volumul Terorismul deghizat al corectitudinii politice (Editura Tracus Arte, București, 2025) de Cassian Maria Spiridon reunește o serie de studii apărute în revista „Convorbiri literare” (între iulie 2023 și ianuarie 2025), demers asumat programatic de către autor: „Nu mi-am propus nici în acest volum a face critică, în sensul curent al cuvântului și nici obișnuita eseistică. Aceste articole exprimă sau / și afirmă, cu prioritate, câteva opinii, în genere o atitudine cât mai coerentă față de un eveniment, îndeobște literar, ori față de o carte, de o personalitate, de o temă în dezbatere curentă sau referitoare la viața revistei Convorbiri literare etc.; încercând a fi o istorie în desfășurare a vieții publicistice și de idei, dar și a vieții literare naționale. Nu am schimbat nimic față de cele publicate, în afara greșelilor inerente de tipar, asigurând astfel o fidelitate cel puțin temporară a diverselor atitudini literare impuse de evenimente, la care m-am străduit să dau un răspuns” (Nota autorului).

https://blog.revistaderecenzii.com

*Recenzie apărută în revista „Convorbiri literare”, Nr. 1 / 2026

Încă de la nivelul titlului, Pe fibra textului. 30 de lecturi complice (Editura Universității „Ștefan cel Mare”, Suceava, 2025), cea mai recentă lucrare a Elenei-Brândușa Steiciuc, se observă opțiunea metodologică a autoarei: aceea a unei critici imanente, bazate pe lectura aplicată din interiorul textului și pe investigarea directă a structurilor sale constitutive – metodă care, în registru colocvial, s-ar putea defini drept lectură efectuată «cu creionul în mână». Încă din primul capitol, care se apleacă asupra romanului Un secol de ceață de Matei Vișniec, se lasă între­văzută acea atitudine de lectură care, dincolo de analiza punctuală a textului, caută să surprindă vibrația secretă a operei, iar în acest efort de pătrundere demersul critic se înrudește cu vocația comparatistului care, privindu-și obiectul de studiu, îl așază deopotrivă în contextul tradiției și în dialogul larg al spiritului european: „Dacă pentru prima parte a romanului Matei Vișniec a ales o narațiune clasică, în partea a doua (Răul are întotdeauna un frate geamăn) a optat pentru formula romanului epistolar. Este vorba despre corespondența purtată la începutul pandemiei de Mathieu, scriitor de origine română stabilit la Paris, soțul lui Nathalie (Fiica cea mică a cuplului Emilia – Vincent) cu prietenul lui, Georges, universitar cu viziune politică de stânga, editorialist, prietenul francez cel mai pasionat de România”. Simona Modreanu publică la editura Unicitédin Sant-Chenon (Franța) amplul eseu Cioran ou la chance de l’échec / Cioran sau norocul neîmplinirii (ediție bilingvă, franceză română, în traducerea autoarei): „maestră a definiției, universitara ieșeană conturează cu precizie portretul intelectual al autorului născut la Rășinari”; „eseista constată că, asemenea lui Gide, Cioran «a scris un caiet de exerciții unde aceeași formulă este uneori reluată de trei sau patru ori, înainte de a ajunge la forma percutantă pe care o găsim în cărțile sale»”; altă temă „ce subîntinde textele cioraniene este relația complicată cu România. Simona Modreanu subliniază acea diabolizare a contextului istoric și geografic românesc, Cioran fiind obsedat de originile sale orientale, de ideea unui destin blestemat al poporului său”.

https://blog.revistaderecenzii.com

*Cronică apărută în revista „Convorbiri literare”, Nr. 12 / 2025

Volumul Schițe al Vioricăi Laurent reprezintă o sistematizare a fragmentului dramatic în formă editorială, prin care autoarea conferă unei temporalități scenice efemere o permanență textuală și vizuală. Fotografiile integrate în pagini oferă suport empiric pentru analiza spațiului scenic și a relației dintre actor și text. Din perspectivă stilistică, prima constantă a acestor schițe este umorul – omniprezent și calibrat cu precizie – care constituie un instrument hermeneutic pentru decriptarea psihologiei personajelor și pentru structurarea ritmului dramatic. În același timp, personajele își exercită, tot cu umor, capacitatea de a-și depăși micile lor imperfecțiuni fizice – fie se văd prea slabe, fie grase. Din punct de vedere antropologic și estetic, personajele demonstrează o capacitate de transcendență a limitelor corporale. Ele speră și anticipează întâlnirea cu interlocutori care le validează autenticitatea și valoarea. În această dinamică, schițele devin texte de reflecție asupra relației dintre identitate și reprezentare publică, situându-se la intersecția dintre comedia socială și estetica rezilienței: „Când prietenul meu m-a părăsit acum câteva luni, eram slabă ca o scândură. Pentru a-mi umple serile și a-mi alina durerea, mă aruncam în fiecare seară asupra frigiderului, de parcă el era vinovat de ceva! Și iată cum arăt astăzi. Când eram slabă, treceam neobservată. Dar acum… prea observată. Dar ce păcat, oamenii se uită doar la mine, apoi pleacă. Nimeni nu se oprește” (Emanuel).