Despre bunătate*
*Din volumul în curs de apariție, Virtualități ale compromisului
„Una din marile mulțumiri ale vieții e să te știi om bun […].“ Ioan Slavici
Ioan Slavici, scriitor moralist, care de multe ori și-a pedepsit exemplar personajele negative, are dreptate. În fond, contează enorm dialogul cu propria-ți conștiință.
Opinia: Una din marile mulțumiri ale vieții e să te știi om bun poate salva de la impresia de eșec, pe oricine ar suferi că nu a reușit să acumuleze averi, dar s-ar considera om bun.
Sunt vorbe de bilanț, de experiență de viață, rostite în momente de împăcare deplină cu propriul sine, când pui întrebări conștiinței, asupra destinului.
În opera Faust de Goethe, protagonistul preferă posibilității de a-și prelungi starea de fericire artificială, să ajute un om, răscumpărându-și sufletul din târgul fatal cu Lucifer, esența de om bun, cum de fapt, fusese, dar numai din cauza imaginației, despre care nu bănuia că va inventa un fapt valabil, era să se piardă.
Mama de exemplu, de multe ori a stopat tendința mea de a neglija nevoia altora mai mare de ajutor, prin recomandarea: „Omenia e mai importantă ca toate“.
A ști că n-ai făcut niciun rău nimănui este cu adevărat, o performanță.
Arhimede -unic impudic decent
De-aș găsi cheia prin care
Să scăpăm de răutate,
Și eu – fără remușcare –
Aș umbla gol prin Cetate!
Petre Cazangiu
Maxima moralia
Oricat ai fi de amputat
De tot ce-ti fu lipsit – cu croiul –
E-o bunatatea-n dat, si luat –
De ti se ia – macar – gunoiul…
10 octombrie 2016