https://blog.revistaderecenzii.com/

UN TÂNĂR(aer și maniere de mic impiegat, costum cam sărăcuț, dar curățel; jiletca, foarte deschisă, lasă să se vază pieptul cămășii de coloare ; mănuși, țilindru; floare-n piept; baston subțire)

Eu mărturisesc drept, cum am spus și la jurați, eu, domnule președinte, i-am zis lui Mitică: nu-mi plac glume de astea! Adică nu că mi-era frică de ce s-a-ntâmplat… nici nu mă gândeam! dar vorba e, nu-mi plac mie astea; că eu îl știam cine e Mișu, laș! și n-are curaj; mi-era frică să nu pățim cu el cum mai pățisem o dată, când s-a-ntâmplat la Hierestrăul Vechi bătaia cu mizerabilii ăilalți, care ne-a atacat, și Mișu de frică a fugit și s-a ascuns undeva… După ce s-a isprăvit bătaia — că (sever) i-am pus pe goană pe mizerabilii, care se lăuda că o să ne-o facă ei, că sunt de la parchetul general; da… am lucrat… teribil (învârtește bastonul repede) — l-am căutat pe Mișu pân toată grădina, și după ce l-am găsit, nu vrea să iasă d-acolo cu nici un preț, țipa că vrem să-l omorâm… Am ridicat ușa din țâțâni… Când l-am scos afară, era galben ca lămâia și-i clănțănea dinții… Pe urmă s-a bolnăvit la gălbinare — i-a trecut cu cârmâz și cu acrituri… da’ numa’ cu acrituri, — dulce n-avea voie! De atuncea i-a rămas numele — (cu satisfacție) eu i l-am spus — Mișu Poltronu! De-aia, eu îi spusesem lui Mitică să-l lase-n pace, da’, fiindcă ăilalți a vrut, zic și eu: Haide! Ce-o să se-ntâmple? Întâi aprilie— o să râdem de Poltronu, și pe urmă, ce ?

Da, al dracului Mitică!… Săracul!… Să vezi.

Noi mergeam la berărie pe bulevard devale. În seara aia Mitică venise cu Cleopatra, amanta lui — este la mașinele de cusut… A dracului și ea!… Săraca!… Să vezi.

Tocma’ după douăspce târziu, a venit și Mișu, și Mitică l-a recomandat Cleopatrii, că pe noi ne recomandase de mult. Pe urmă, râzi! și conversație, și râzi! (face mare haz.) Am stat noi așa, să fi fost până pe la două și jumătate trecute… Mișu era amorezat de nevasta unui cârciumar din dosul Cișmegiului, de la care cumpăra țigări de damă — umbla gătit, cu guler nou, cu țilindru, cu un baston de păr nodoros și cu mănuși — și dăduse și cu parfum. Mișu zice:

„Bonsoir, eu mă duc.

— Mai stăi…

— Nu se poate; mâine am treabă de dimineață la canțilerie.”

Și a plecat.

După ce a plecat Mișu, Cleopatra a început să râză: hihihi! (râde ca Cleopatra) zice Mitică:

„Știți voi unde s-a dus Poltronu?

— Unde?

— În Cișmegiu, pe movilă: să fluiere.

— Ei aș!”

Și pe urmă ne-a spus Mitică toată intriga: Mișu primise de la nevasta mitocanului o scrisoare — imitația Cleopatrei — că mitocanul pleacă la Țurloaia după pește pe la trei despre ziuă, și că el, adică Mișu, s-o aștepte negreșit în Cișmegiu pe movilă, și să fluiere pe „Margareta” (fluieră entrata marșului „Margareta”) ca să fie ea la sigur că el este — că ea știe că o curteaza de atâta vreme, când cumpără țigări de damă, și are să-i spuie multe, da’ să vie negreșit.

Asta era intriga lui domnul Mitică, de râdea mereu și-și făcea semne cu Cleopatra — asta era: ea să meargă pe la trei și jumătate pe movilă, și el, adică Mitică, să se facă mitocanul, să-i ceară cont lui Mișu, și noi să ieșim toți să ne batem joc de întâi aprilie de Poltronu!

Am chemat țal! am plătit… Cleopatra s-a îmbrăcat cu mantaua impermeabilă de mătase crem cu glugă — foarte frumoasă manta! … și Cleopatra nu-i urâtă… cu gluga… e brunetă — și numai treizeci și cinci de franci — chilipir, da’ era de ocazie: i-a făcut hatâr negustorul — o cunoaște — de la mașini.

Când am ieșit de la berărie, bătea patru fără un sfert la Eforie… Am intrat în Cișmegiu. Ploua mărunțel; era pustiu în grădină și întuneric… Am tras cu urechea — n-am auzit nimic. Am mers drept pân aleea mare și ne-am făcut planul: Mitică și Cleopatra să pornească din dosul bufetului, și noi să ne ascundem la pândă sub movilă la grotă.

Tragem iar cu urechea — nimic.

„Să știi, zic eu, că i-a fost frică Poltronului să vie: nu vine el noaptea pân Cișmegiul pustiu.”

Mitică zice: „Atuncea n-am făcut nimic!” Da’ Cleopatra: „Aș! nu se poate!… A venit!”

Și până să n-apuce să zică, auzim: (fluieră partea întâia a marșului „Margareta”, fals și tremurat.)

„Ai auzit? zice Cleopatra. Haide!”

Ne lasă pe noi și pleacă ușor spre movilă, noi în partea ailantă și Mitică după ea la distanță — acum auzeam bine: (continuă fluierul mai hotărât.) Cleopatra se suie-ncetinel pe potecă și noi ne pitulăm după bolovanii de jos…

… Am auzit fluierul (continuă fluierul și mai hotărît și deodată se oprește brusc) încetând și un „ah! de n-ar veni bărbatu-meu!” pe urmă niște pupături și șoptituri; da’ nu puteam înțelege nimic de vâjâiala havuzului din lac… Am stat așa câteva minute și deodată auzim pe Mitică prefăcut:

„Cu nevastă-mea, mizerabile! te-am mâncat!”

Apoi un răcnet, o pocnitură, o bufneală de trup căzând, toate într-o clipă, și țipetele Cleopatrii:

„Săriți! l-a omorât!… Mitică!… Mitică!…”

De-a bușile peste bolovani, ne-am jupuit genunchii, am fost la moment sus… Mitică lungit pe spate horcăia adânc, Cleopatra lupta să-i ridice capul greu, Mișu sta țapăn în picioare.

Ce fusese asta ? (scoate o batistă chic și se șterge emoționat.)

Cleopatra îl luase în brațe pe Mișu; îi făcea declarații de amor; Mitică a strigat de la spatele lui Mișu; Mișu s-a desprins de Cleopatra, s-a întors în loc și, când a dat Mitică să pornească spre el, a ridicat bastonul de vârf cu măciulia nodoroasă-n sus, și l-a plesnit pe Mitică drept în frunte cu sete… Auzi putere la Poltronul!… (își face cruce) de frică!…

Am alergat în toate parțile; nici un sergent în grădină… Am dat fuga-n bulevard, am găsit o birje, pe urmă și un sergent — nu vrea la început să vie dobitocul, zicea că e păcăleală de întâi aprilie, parcă nouă de păcăleală ne ardea!

L-am ridicat pe Mitică încetinel… Nu mai horcăia așa tare… începuse să se lumineze bine și ploua mereu… Mantaua Cleopatrii era plină de sânge… Obrazul lui Mitică negru ca postavul și umflat … I-am lăsat la Colțea pe amândoi și noi am mers la poliție.

El a murit pe seară — așa a spus doctorul; (zâmbind sceptic) eu zic că era mort chiar când am ajuns la spital: când l-am luat să-l coborâm din birje, a mai horcăit o dată tare și pe urmă s-a plecat scurt cu bărbia-n piept, parcă i-a trosnit junghetura… (face mișcarea.) Atuncea, când s-a aplecat, i-am văzut creierii amestecați cu păr și sânge cu spumă. (grimasă.)

Ce-am pățit…

A doua zi ne-a dus de la poliție să ne confrunte cu mortul… Venise și mă-sa lui Mitică — o mahalagioaică… ce gură! făcea un scandal! parcă era nebună, se mușca de mâini, se trăgea de păr… Ne-a ocărât, ne-a blestemat… ba pe Cleopatra a și scuipat-o. (bocindu-se ca bătrâna.) „Mitică! frumosul maichii! Mitică!” (schimbând tonul și mutra și dând din umeri.) Ei, asta mi-e necaz mie… Mitică și frumos! Poftim!

După aia, ține-te tămbălău trei luni de zile pe la Văcărești, pe la instrucție, pe la jurați… Pe Mișu l-a achitat… Da’ ce ne-a făcut la toți procurorul! Pe urmă (foarte mâhnit) ne-a dat afară de la minister cu raport motivat — că suntem scandalagii. Halal de întâi aprilie!… Eu îi spusesem lui Mitică… (pleacă fluierând cu brio „Margareto, îngeraș iubit”.)

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/1_Aprilie