https://blog.revistaderecenzii.com/
| Copii eram noi amândoi Copii eram noi amândoi, Frate-meu şi cu mine. Din coji de nucă car cu boi Făceam şi înhămam la el Culbeci bătrâni cu coarne. Şi el citea pe Robinson, Mi-l povestea şi mie; Eu zideam Turnul-Vavilon Din cărţi de joc şi mai spuneam Şi eu câte-o prostie. Adesea la scăldat mergeam În ochiul de pădure, La balta mare ajungeam Şi l-al ei mijloc înotam La insula cea verde. Din lut acolo am zidit, Din stuful des şi mare, Cetate mândră la privit, Cu turnuri mari de tinichea, Cu zid împreşurată. Şi frate-meu ca împărat Mi-a dat mie solie, Să merg la broaşte nempăcat, Să-i chem în bătălie – Să vedem cine-i mai tare. Şi împăratul broaştelor, C-un oacacŕ de fală, Primi – poruncě ostirilor Ca balta s-o răscoale. Şi am pornit război. Vai! multe broaşte noi am prins – Îmi pare chiar pe rege – Şi-n turnul negru le-am închis, Din insula cea verde. Spre sar-am făcut pace. Şi drumul broaştelor le-am dat. Săltau cu bucurie, Îbalt-adânc s-au cufundat Ca să nu mai revie. Noi am pornit spre casă. Atunci răsplata am cerut Pentru a mele fapte – Şi frate-meu m-a desemnat De rege-n miazănoapte Peste popoare-ndiane. Motanul alb cel vistier, Mânzac cel chior ministru – Când de la el eu leafa-mi cer, El miaună sinistru. Cordial i-am strâns eu laba. Şi împăratul milostiv Mi-a dat şi de soţie, Pe fiica lui cu râs lasciv Şi ţapănă, nurlie, Pe Tlantaqu-caputli. Am mulţămit cu umil semn, – Drept mantie-o prostire – M-am dus l-amanta mea de lemn, În sfânta mânăstire, Într-un cotlonde sobă. Şi ah! şi dragă-mi mai era! Vorbeam blând cu dânsa, Dară ea nu-mi răspundea Şi de ciudă eu atunci Am aruncat-o-n foc. Şi pe şură ne primblam Peste stuf şi paie Şi pe munţi ne-nchipuiam. Cu fiece bătaie Mărsileam alături. Şi pe cap mi se îmfla Casca de hârtie. O batistă într-un băţ. Steag de bătălie. Cântam: Trararah! Ah! v-aţi dus visuri, v-aţi dus! Mort e al meu frate. Nimeni ochii-i n-a închis În străinătate – Poate-s deschişi şi-n groapă! Dar ades într-al meu vis Ochii mari albaştri Luminează – un surâs Din doi vineţi aştri Sufletu-mi trezeşte. Eu? Mai este inima-mi Din copilărie? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ah! îmi îmblă ades prin gând O cântare veche. Parcă-mi ţiuie-aiurind Dulce în ureche: Lume, lume şi iar lume! Sursa: http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/copiieram.php |