https://blog.revistaderecenzii.com/

E amurgirea azi așa frumoasă,
Că parcă soarele nu se îndură
Să părăsească zarea și mai fură
O clipă de iubire dureroasă!

Și fiecare rază e o gură
Ce-așterne-o sărutare luminoasă!
Iar noaptea stă la pândă, o geloasă
Ce țese în umbră mrejele-i de ură.

De ce în seri ca seara asta oare
Mă tulbur de-o neliniște ciudată?
În vraja care-a prins să mă ’npresoare

Mă simt așa de castă și de albă
Că din comoara inimei, de odată
Pe mâni îmi cade-a lacrimilor salbă.