https://blog.revistaderecenzii.com/

Se învolbură frunze-aurite
Pe rozalbe unde din lac
Cum spre-o stea zboară pe negândite
Roi de fluturi ușor și buimac.

Iubesc seara aceasta și până
În adânc mi-este galbenu-i dat,
Când mai sus de genunchi vântul tânăr
Poala salciei a ridicat.

Și în suflet și-n vale-i răcoare
Curge-amurgul ca turma de oi
La portița livezii îmi pare
Clopoțelul că sună vioi.

Nici odată așa, pe-ndelete
N-ascultam de-mprejur grijuliu
Bine-ar fi, c-ale sălciei plete,
Să m-aplec înspre-un iaz rozoviu.

Plin de fân să sărut Luna plină
De pe stog prăvălindu-mă-n cer…
Unde ești bucurie senină
Când iubesc și nimic nu mai cer?
Traducere V. Bragagiu
Sursa: https://poetii-nostri.ro/serghei-esenin-***se-involbura-frunze-aurite-traducere-v-bragagiu-poezie-id-23612/