Persoane

TIMPUL ISTORIA POEZIA PACEA LIBERTATEA

persoane tăcute COMERCIUL

TIMPUL

Mai vechi și decât lumea, am fost de față la zidirea ei; am văzut pe rând neamurile în zgomotul slavei și al bucuriei, în vârful strălucirii lor, și m-am uitat pe urmă și la a lor țărână zăcând în tăcerea morții, și mușchiul veacurilor înverzea dasupra faptelor mâinilor lor.

Peste monumente și generații am trecut, și am văzut în urmă-mi grămădindu-se a lor cenușă și vijeliile veacurilor spulberându-o în văile uitării.

În zborul meu cel repede las în urmele mele veacuri, vă aduc timpii anului, icoana vârstei voastre, fac să răsaie soarele și să apuie întru a sa slavă; și m-am uitat înapoi și am văzut veacurile de la zidirea lumii ca ziua de ieri !!? Universul întreg, pământ, stele și toate planetele se văd supuse la a mea dărăpănare, și însăși lumina acestui soare se va stinge înaintea trecerii mele. Numele numai și slava făcătorilor de bine ai omenirii sunt neatinse de mâna-mi atotdărăpănătoare; în sânul meu le port, și vecinice ca mine vor rămânea în toate veacurile. În registrul veacurilor și al meu sunt trecute până la una faptele tuturor muritorilor, de la monarh și până la rob, și îl voi deschide odată de față a toată lumea și a stăpânului ei. Sunt un geniu trimis să zbor asupra universului, spre a se folosi de mine numai până sunt de față; am trecut odată — trecut sunt pentru toate veacurile.

Unde știu să se folosească de mine, zilele cele fericite ce vin după aceasta mă fac neschimbat, și această neschimbare pare că ar zăbovi cursul meu.

Oarecând în Italia m-am zăbovit între strămoșii voștri: am trăit între dânșii și le-am adus veacul de aur. La voi am venit acum și v-am adus ziua de astăzi, zi de sărbătoare vouă. Ferice de prinții aceia ce și-n viitorime își lasă al lor nume, un nume de mărime și-n veci de sărbătoare.

ISTORIA[modifică]

Peste veacuri priveghează al meu ochi; monarșii și neamurile ce au fost asupra pământului eu le înfățișez viitorimii astfel precum au fost: adevărul este d-alăturea mea. Egiptul, Grecia, Roma au strălucit odată; și mi-am întors ochii înapoi, și pare că n-am mai stat! Strășnicia legilor și paza lor le-au înălțat întru slavă; nesocotința și abaterea de la dânsele au dărâmat din temelie aceste colose de mare cuviință și de libertate.

Marcu Aureliu, cu a sa blândă și înțeleaptă oblăduire, Titu și alții împodobesc foile mele, și mi-e fală a-i arăta stăpânitorilor pământului; Neron mă îngrozește, și cu sângele noroadelor lui și al mucenicilor am scris a lui viață, și va fi spre vecinica ocară a puterii.

Pe ruinele împărățiilor m-am așezat, unde sila nu poate strâmtora a mea pană și unde adevărul împărățește în toată strălucirea lui și, având înainte-mi umbrele celor ce au folosit și au îngrozit omenirea, cu faptele lor am dat învățăturile cele mai grozave și mântuitoare prinților și noroadelor universului. Pe cât mi-au fost de dragi numele monarșilor ce au întrebuințat bine a lor putere, pe cât am binecuvântat a lor dragoste părintească și închinare pentru binele supușilor lor, pe atât mi-au fost de scumpe și noroadele care, supuse legilor, au știut a prețui dorul și ostenelile oblăduitorilor lor, a-i iubi și a-și încredința în mâinile lor a lor soartă; pentru care le-am recomandat în veci celor ce doresc a-și vecinici a lor slavă și fericire.

Strămoșii voștri, românilor, din marea și vestita Romă vă sunt pildă la orice mișcare a voastră. Analele patriei voastre de acum, de la descălecare și până astăzi, sunt pline de neodihnă și arareori de păcate. Toată palma de pământ de care voi vă bucurați și asupra căruia voi socotiți nobilitatea voastră a fost stropită, ca de o rouă cerească, de sângele moșilor și părinților voștri, ce au știut să apere și să vă lase drept moștenire drepturile voastre. Draga mea Pace (ia pe Pacea de mână și o înfățișază înainte) vă zâmbește și se statornicește în pământul vostru. Comerciul (îl arată cum îl ține Libertatea de mână), încă prunc, va crește și se va împuternici la sânul Libertății și va îndestula casele voastre.

Providența a îngrijit de viitorimea voastră: dintre voi a ales pe bărbatul, și numele lui este ALEXANDRU! iubiți și cinstiți într-însul pe a voastră patrie, supuneți-vă legilor al cărora el este îngrijitor; uniți întru dragoste și ascultare, faceți dimpreună cu dânsul ca fiii voștri să simtă facerile de bine ale așăzământurilor ce ați dobândit; și eu voi scri epoha aceasta ca cea mai fericită a pământului vostru, și numele lui, pe care îl serbați astăzi, va fi atunci nume de cinste și de sărbătoare la urmașii voștri.

POEZIA[modifică]

În zborul meu cel slobod, în sfânta mea-nfocare,
Mi-i drag a cânta prinții și stăpânirea lor;
Înger trimis din ceruri fac buna guvernare,
Pe cea rea o fac spaimă, Satan pustiitor.

Lira-mi dulce suspină plăcuta pomenire,
Zefirii p-a lor aripi o duc în veselii;
Fiori sunt a ei coarde la fapte de-ngrozire,
Și sunetul ce scoate e vifor, vijelii!

Virtutei eu dau viață, o fac sfântă ființă,
Templu-i ardic, altare, și o-ndumnezeiesc;
Iar răutatea, groază din neagra locuință,
O naște însuși iadul, e biciul pământesc.

Istoria prin mine ia chip, se-nființează;
Pe Libertatea mumă Comerciului eu fac;
Eu Timpului dau aripi, prin mine el viază
Și-n veselă fecioară eu Pacea o prefac.

La umbră, la izvoară, în noapte și în rază,
În temniți, pe ruine eu pe vitejii cânt;
Păstrez ale lor fapte, fac veacuri să le vază,
Fac vie-a lor țărână, dau suflet în mormânt.

Cununa ce-am în mână în veci e înverzită,
Când vreun prinț o poartă, el s-a-ndumnezeit
E preț al vredniciei, ea nu e moștenită;
Ferice de acela ce eu am vrednicit!

La voi eu viu acuma, și lira-mi se-ncordează
Să cânt vitejii voștri și lumii să-i vestesc;
A lor sfântă țărână la glasu-mi înviază,
Și faptele lor toate p-urmași însuflețesc.

Târgoviștea e templu l-a mea călătorie
Și p-ale ei ruine în pace mă așăz,
Și lupte fără număr pă-ntinsa ei câmpie
Și biruințe-atâtea în fața mea le văz.

În tainica-mi privire, în dulcea mea visare
Eu și asupra voastră deșteaptă priveghez,
Și citera-mi preludă o altfel de cântare,
Șoptind faptele voastre ce eu le cercetez.

Prințul ce aveți astăzi e de al vostru sânge,
Sub el uniți la bine puteți multe lucra;
Și el prin noduri sfinte pe toți poate vă strânge
Și-n inimile voastre stăpân a guverna.

În veci nesiluită, sloboda a mea liră
În veci n-am atârnat-o la ușă de-mpărați;
Când îns-ale lor fapte pe ea o-nsuflețiră,
Din veac până la altul în veci au fost cântați.

Dar mi-a plăcut adesea cu glasul veseliei
Ca să unesc și glasu-mi în sărbători obștești,
Ș-atunci am fost eu însumi îndemnul bucuriei
În templuri, în teatre, palate-mpărătești.

Ziua de astăzi fie o zi de sărbătoare;
Muzic-acum răsune! Românilor, cântați!
Trăiască prințul vostru și-n veacuri viitoare!
Muzic-acum răsune! Românilor, cântați!

1836

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Prolog_la_serbarea_numelui_prea%C3%AEn%C4%83l%C8%9Batului_nostru_domn_Alexandru_D._Ghica_1835_aug._30