https://blog.revistaderecenzii.com/

Dă-o-ncolo, Robert Browning,
nu poate fi decât unul „Sordello”.
Dar Sordello, şi Sordello-al meu?
Lo Sordels si fo di Mantovana.
So-şu prin spuma de mare.
Foca se zbenguie-n rotocoale de stropi albi, valuri plescăie-n stânci,
Fiica lui Lir, cu cap lucios,
ochi de Picasso,
Sub neagră glugă-mblănită, fiică sprintenă a Oceanului;
Şi dă năvală talazu-n crângul de pe mal:
„Eleanor: έλένας şi έλέπτολις!”
(…)

Iar pe faleză, la Tyro,
Braţele răsucite ale-zeului mării,
Mlădioasele apei puteri, înşfăcând-o, cruciş,
Sticla de plumb albastru a valului îşi întinde peste ei cortul,
Orbitor azur de unde, rece bălăceală, văl înfăşurător.
Domol soare pârjoleşte-ntinderea de nisip,
Îşi desfac pescăruşiiaripile larg,
pigulind printre penele piezişe;
Braţele vin să se scalde şi-şi îndoaie
încheieturile aripelor,
Şi-ntind ude aripi în ceaţa soarelui.
(…)
Îndemânare zeiască-n acea clipă, zeiască-ndemânare:
Corabia sfruntă aprig vârtejul mării,
Iederă pe vâsle, regele Pentheus,
ciorchini de struguri cu-ale mării spume drept sâmburi,
Iederă-n preduful navei.
(…)
Şi după-un an,
palidă-n algele rubinii,
De te vei pleca asupra stâncii,
chip de mărgean sub sineală de valuri,
Paloare de trandafir la nestatornicie de ape,
Ileuthyeria, graţioasă Dafne a ţărmurilor pustii,
Braţele înot s-or preface în crengi,
Şi cine-o va spune oare-n ce an,
de care zăpor de tritoni tu fugind,
Ca de frunţi line, văzutele, jumătate văzute,
acum viorie linişte.
Şi Şo-şu-nspuma valuri, cu prăjina lunii
în mână So-şu…
(…)
Cenuşie coamă de talaz, talaz,
culoare de pulpă de strugure,

Sur măsliniu în apropiere, departe –
cenuşiul fum al stâncii în pantă,
Aripi vineţii de herete de mare
azvârle pe apă umbre ca plumbul,
Turnul doar c-un ochi, ditai gâsca,
şi-ntinde gâtul din crângul de măslini,

Şi-auzit-am faunii dojenind pe Proteus,
în iz de fân sub măslini,
Iar broaştele-gânându-i în amurg.
Şi…

(traducere de Ion Caraion)

Sursa: https://poetii-nostri.ro/ezra-pound-canto-ii-fragmente-poezie-id-8638/