https://blog.revistaderecenzii.com/

Traducere de Petru Dincă

Doi Tauri – este mult de-atunci
Se războiau cu străşnicie
De dragul unei junci
Şi pentru-o mare-mpărăţie.
O Broască ce privea-ntristată
Cum ei luptau cu-nverşunare,
Fu, de-alta, astfel, întrebată:
„Ce suferi soro ? Ce te doare ?”
„Dar nu vezi tu” îi zise-atunci,
„Că la sfârşitu-acestei lupte,
Învinsul, izgonit din lunci
Şi din livezile cu fructe,
Aici în mlaştină-o veni,
Iar noi, călcate, vom pieri,
Din pricina acestei junci?”
Iar teama-i fu întemeiată,
Căci Taurul cel biruit
În mlaştină-a pătruns îndată
Şi sub copitele lui tari,
El mii de broaşte a strivit.

Cei mici întotdeauna-au suferit
Din pricina gâlcevii celor mari.

Sursa: https://poetii-nostri.ro/jean-de-la-fontaine-taurii-si-broastele-poezie-id-49035/