https://blog.revistaderecenzii.com/

Literatura la Craiova, emisiune săptămânală, moderată de către Dan Ionescu, a ajuns la ediția a IV-a (13.VII.2023).

Producător: Simona Ștefania Mușuroi.

Invitații acestei ediții: Dodo Niță (critic și istoric de benzi desenate) și prof. Nicolae Marinescu (directorul editurii AIUS).

Temele abordate:

Povestea benzilor desenate;

Editarea de carte.

Găzduită de postul TVR Craiova, emisiunea se difuzează în fiecare joi, de la ora 16,00

și în reluare, pe postul TVR Cultural, sâmbăta, de la ora 9,00.

Am stabilit temele, inspirat de profilul invitaților, Dodo Niță și prof. Nicolae Marinescu.

Primul dintre subiecte m-a întors (la nivel imaginar, numai) în propria-mi copilărie, când eram fascinat de Căpitan la cincisprezece ani de Jules Verne, roman celebru, transformat în bandă desenată de talentatul Nicu Russu (poate cel mai mare desenator al nostru, pe care nimeni dintre colaboratori – editori, redactori de carte etc. – nu l-a văzut la față, întrucât își expedia ilustrațiile prin poștă).

Am acumulat, în decursul discuției, câteva regrete, pentru că aș fi vrut să fi pus mâna, fie pe Istoria benzilor desenate, lucrare inexistentă, în prezent, în librării, precum și în colecția autorului (nu are decât un singur exemplar, pentru el), fie pe Dicționarul de benzi desenate – de asemenea, tiraj epuizat, dar aveam în față pe omul care le-a conceput și eram mult mai câștigat decât alți pasionați ai genului care au reușit să intre în posesia titlurilor mai susmenționate.

Dodo era la fel ca mine, admirator al lui Nicu Russu, pe ale cărui urme a umblat, ajungând, astfel, să o cunoască pe fata acestuia (în prezent, aflată în străinătate, șef de clinică la Tel Aviv).

Dodo l-a amintit pe Gabriel Garcia Marquez – care a fost la un pas de a rămâne autor prolific de benzi desenate, dar, impulsionat de succesul primei cărți, s-a dedicat romanului, în totalitate. L-am întrebat despre scriitorii moderni de la noi… Nichita Stănescu (mi-a spus) urma să scrie scenariul unor benzi desenate, dar a abandonat proiectul, din cauza bolii de care suferea etc.

Prof. N. Marinescu și-a amintit de o discuție purtată cu mine, acum ani buni, când eu îi spuneam că noi avem cel mai vechi document în limba română (datat la 1521*), iar, în Anglia, William Shakespeare (1564 – 1616) monta piese pe scena teatrului său privat… Discuția (din anii trecuți) a rămas în coadă de pește. Totuși, i-am replicat (în emisiune), datorită operei eminesciene, am ajuns la nivelul literaturii universale, într-un timp scurt, ca dovadă a talentului scriitorilor noștri. Efortul lui Eminescu a fost continuat de generația monarhică – este de subliniat demersul teoretic, susținut în revista și cenaclul „Sburătorul”, de către Eugen Lovinescu (propagatorul modernismului la noi). Dl. N. Marinescu a mers mai departe: că lui Eminescu nu i-a păsat de nimic și a scris – fapt, desigur adevărat – și ar fi cazul ca scriitorii de astăzi să lase totul deoparte și să se dedea pasiunii. Nu este vorba despre aceasta – l-am întâmpinat pe senior – , ci despre percepția cărții. Scriitorii de astăzi nu sunt cu nimic mai prejos decât aceia din etapele anterioare, ba dimpotrivă, sunt chiar mai informați. Problema este cum ajunge cartea la public.

Legat de Scrisoarea lui Neacșu de la Câmpulung…. Este cel mai vechi document în limba română (limba română se cristalizase deja pe la anul 600 post Christum) și conține o avertizare, dar dacă este să facem comparații, din proximitatea noastră geografică, atunci bulgarii nu ar mai avea nicio șansă, într-un asemenea raport de ce făceau unii sau alții în Evul Mediu, pentru că ei s-au format ca popor în jurul anului 1600, când (la noi) Mihai Viteazul emitea actul Unirii. Și bulgarii se mândresc și ei cu poetul (cel mai mare poet al lor) Hristo Botev (care nu era deloc „străin” de România).

Subiectele, susținute cu vervă și pasiune, de către interlocutori, au determinat un număr destul de mare de vizualizări pe rețelele și canalele de comunicare (de exemplu, YouTube).