https://blog.revistaderecenzii.com/

Când merg pe câmpie,
Când stau acolo-n iarbă,
Sunt cel mai cuvios ce scrie
De fulger neatins, de-o vorbă.
Îmi flutură în vânt mantaua,
Fantoma veselă mă-ntreabă,
Ce-i înăuntru, și licheaua-i
Ce prea-n grabă-mi termină ziua.

O, imaginea asta blândă,
Unde copacii mai sunt verzi
Ca scutul cârciumii, la pândă,
Abia pot trece așa cărunt cum sunt.
Pentru că liniștea zilei
Îmi pare atât de schimbătoare
Că nu pot să întreb de vii
Și nici să îți răspund la întrebare.

Dar spre pârâul jos din vale
Caut o cărare fericită
Ce se strecoară fără jale
Pe unde puntea rătăcită
Mă duce spre pădurea veche,

De-un vânt în pale-obrăznicit
Ce-mi suflă cânturi în ureche
Privind în sus preafericit.

Stau sus pe deal, pe coama ei
În dup-amiezile senine
Când vântul bate cu temei
Și clopotele în surdine,
Iar contemplarea asta umple
Cu pace inima-mi rănită,
Mi-o re-ntregeşte, mi-o reumple
Căci tare-i bărănită.

Peisaj frumos! Pe unde drumul
Ce trece-n mijloc de câmpie,
Și unde luna-ntinde fumul
Spre-a serii vânt ce va să vie.
Unde natura-atât de simplă-i,
Unde stă muntele întins și viu;
Eu plec spre casă acuma țintă
Să caut acolo vinul auriu.

traducere Christian W. Schenk

Sursa: https://poetii-nostri.ro/friedrich-holderlin-fericita-viata-poezie-id-43046/