https://blog.revistaderecenzii.com/

Condrumeţilor mei din călătoria prin Crimeea

Plutesc ca într-o mare pe unde de verdeaţă.
Trăsura pare-o luntre săltată pe un val
De pajişti fără margini ce bat, foşnind, la mal,
De insule – atoluri cu flori şi iarbă creaţă.

Amurg… Nu-i nici cărare, în zare – nici un deal,
Zadarnic cat pe ceruri o stea drept călăuză.
Ce luciu-i colo-n nouri ca un cărbune-n spuză?
În Akkerman, pe Nistru, sclipeşte farul pal…

E linişte… Să-oprim, dar… Un fluture aud
Zbătându-se în iarbă, de roua rece ud,
Mişcând pe nesimţite tulpinile plăpânde;

Alunecă un şarpe… E-atâta pace-acum
C-aş auzi din ţărnă chiar vocea ei chemândă…
Dar mână! Cin`să cheme? Nu-i nimeni noaptea-n drum…

Sursa: https://poetii-nostri.ro/adam-mickiewicz-