https://blog.revistaderecenzii.com/

Pe înălţimile de la Turkankut

Vântul de-abia atinge-a catargului vântrea;
Lin, unda clară, pieptul a prins să şi-l ridice
Ca tânăra mireasă purtată-n vis ferice,
Când, de-un suspin trezită, în somn iar va cădea.

Iar pînzele, ca steaguri la cap de bătălie,
Mai picotesc în vârfuri; uşor de tot împinsă,
Corabia se-nclină, în lanţuri parcă prinsă;
Matrozii dorm; drumeţii sunt plini de veselie.

O, cuget! în adâncu-ţi e-o hidră: amintirea,
E un polip ce-ţi doarme-n adânc, de-i cer noros,
Iar când se-nseninează, lungi braţe-ntinde fiara.

O, cuget! în adâncu-ţi e-o hidră: amintirea,
Ce doarme când destinul e crunt şi furtunos,
Iar când e pace-n suflet înfige-ntr-însul gheara

Sursa: https://poetii-nostri.ro/adam-mickiewicz-