https://blog.revistaderecenzii.com/

Profesorul: No, mâine apoi începem doară! Câți ghintre voi au ștuduit, or mere mai gheparke; câți au fost putori și n-au ștuduit, trebuie că rămân repekinți. Acuma doară numai să vă muștruluesc, că cum să fiți la acea înălțime la care caută a fi școlerul întrucât priveșke educățiunea prințipială, reșpeckive la conduită exămplară față ghe azistenții care vor fi ghe față. Către un școlar din fund: Inchighe gura, boule, că-ți întră musca… (Băieții râd.) Silențium! – școlerul caută să fie curat îmbrăcat…

Școlarul Ionescu: Mie mi-a făcut mama haine nouă, dom’le.

Profesorul: Ei, mă-ta! Că-z doară nu era să ți le fac eu! (Râsete). Silențium, măgarilor! Educățiunea prințipială mai apoi ne obligă la respect către cei mari, și la înfățișare moghestă, care iaste ca un ghecorum al juneții… (Răspicat și sever): Că pe carele îl voi veghe că rânjește, ori se zbenguiaște, apoi minken acelui măgar i-oi lunji eu urechile… măcar de-ar fi fecior ghe Erz-herzog’…

Școlarul Popescu: Dom’le, tata a zis că să-i spui de câte ori ne tragi de ureche, ca să vorbească la Cameră.

Profesorul (cu ton de mângâiere): Că-z astea nu le-am spus pentru kine. Pe kine doară ke cunosc ca un școler emininke… Le-am spus numai pentru porcii eilanți!… No, acuma să probăluim câke o țâră ghin makerie… Popăscule! (O plesnitoare și-apoi alta și încă una pocnesc în zidul din spatele profesorului; acesta sare în sus speriat). Hoghi o fene eghemek! Cine a fost porcul și măgarul? (Toată clasa râde.) Cine?… Minken musai să aflăm cine nu a știut respectul? (Fierbe de ciudă.)

Mai mulți școlari: Popescu, dom’le!

Profesorul: ? Popescu? Nu se poake… Popescu doară-i un școler emininke.

Școlarii: Popescu, dom’le!

Profesorul: Acela care mai face asta, lasă-l apoi doară… Popăscule… dacă cineva ke-ntreabă să-i spui numai câke operațiuni avem în aritmetică, cum vei răspunghe?

Popescu: Trei, dom’le.

Profesorul: Nu-s mai mulke?

Popescu: Cinci.

Profesorul: Nu-s mai puține?

Popescu: Două.

Profesorul: La ghereptul vorbind, sunt numai două în prințipiu, sporire și scăghere ghe unitake; numai doară, după diferănțiarea lor în praxă, ghevin că-s patru; aghițiunea, substracțiunea, multiplicățiunea și ghiviziunea. No, bine, meri la loc… Spune numai lui tată-tău să vină mâne să ne onoreză (Altă plesnitoare)… O fekete kukio! Cine-i porcul și măgarul?

Toți: Popescu, dom’le!

Profesorul (necăjit): Silențium! Ionescule! Dacă cineva ke întreabă că-s câke-s emisferele pământului, tu ce vei răspunghe?

Ionescu: Două, dom’le!

Profesorul: Nu-s mai mulke?

Ionescu: Nu, dom’le!

Profesorul (iritat).’ Ba da, loază!

Ionescu: Care, dom’le?

Profesorul: Acele care sunt, boule: emisferul austral, emisferul boreal, mai gheparte apoi emisferul oriental și emisferul ocțidăntal, măgarule! Meri la loc, vită! Vine mâni-ta mâne?

Ionescu: Nu, dom’le, că spală la mama lui Popescu.

Profesorul: No bine, că-z tot n-avea ce procopseală să vadă. (Un pumn de plesnitori; profesorul sare de colo.) O fene ș-o fekete kukio!… (Turbat): Care e iar măgarul și porcul care n-are respect?

Toți: Popescu, dom’le… (Râd.)

Profesorul (potolindu-se): No! Silențium! Luați aminke doară la muștruluiala care v-am făcut… Mâne este ziua când pukem zice, pedagoji și școleri, față cu onorata azistență care va fi ghe față, finis coronat opus… În educațione e virtuke… (Copiii fac zgomot… Popescu se caută să mai găsească o plesnitoare. Profesorul iese repede, înjurând teribil.)

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Ajunul_examenelor