https://blog.revistaderecenzii.com/

*Cronică apărută în revista „Ramuri”, Nr. 2 / 2024

Pasiunea pentru literatura clasică, Bogdan Mihai Dascălu a aprofundat-o, după cum deducem din Jurnalul unei ediții (Începuturile), din îndeletnicirea-i profesională, ca tânăr cercetător al Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, din cadrul Academiei Române, când, la sugestia lui Eugen Simion, a purces la traducerea Jurnalului lui Titu Maiorescu, jurnal scris în limba germană, în timpul studiilor de la Viena, apoi de la Berlin și Paris.  Literatura română modernă începe de la Junimea, societate cultural-științifică, la ale cărei ședințe de cenaclu au citit, între alții, și marii clasici ai literaturii române, Mihai Eminescu, Ion Creangă, I. L. Caragiale și Ioan Slavici. De la acest moment înainte, se inițiază lucrarea Pagini de istorie a literaturii române (Editura David Press Print, Timișoara, 2022), al cărei subtitlu, De la clasici la contemporani, evidențiază arcul de timp asupra căruia se concentrează analiza. Traducerea jurnalului a durat șapte ani, vreme în care Bogdan Mihai Dascălu a apelat, pentru acuratețea rezultatului, la germaniști de frunte, precum Michael Metzeltin de la Viena, Joachim Wittstock sau Helmuth Frisch, iar „volumul a avut impactul scontat”. Pentru a-și fi impus ideile, Titu Maiorescu a purtat polemici efervescente și de durată, în special cu Dobrogeanu – Gherea, critic literar despre care există numeroase însemnări în Jurnal, precum aceasta: „Duminică 10 ianuarie/29 decembrie 91. Neapol. Furtună, vânt rece, ploaie, mare agitată de se văd de aici talazurile în spumă țâșnind deasupra caselor. Tot scriu câte 2 ore la NEPLĂCUTUL articol contra Gherea”. Celelalte capitole, intitulate Titu Maiorescu și Enciclopedia română, Iscoditorul de talente, Pluralismul lingvistic al unui european și Vizionarul, conțin unghiuri de vedere interesante asupra multiplelor preocupări culturale ale mentorului de la Junimea.

A doua secțiune a cărții, I. L. Caragiale. Epistolarul. O introducere, este consacrată corespondenței pe care marele dramaturg a purtat-o cu Paul Zarifopol, dar și clarificării motivelor pe care acesta le-a avut în luarea deciziei de a părăsi țara: „scriitor reprezentativ în România, cu notorietate în rândul cititorilor, dar fără mijloace materiale; marginalizarea lui de către confraţi; constrângerea unei înregimentări politice spre a obţine o funcţie publică; afacerea Caion; neacordarea premiului Academiei pentru volumul Momente; nu a fost propus de propriii lui amici deputat”. Întrucât perioada berlineză nu a stârnit interesul deosebit al biografilor săi, de altfel puţini la număr: Şerban Cioculescu, Silvian Iosifescu, Ion Roman şi Marin Bucur „(pentru a lăsa la o parte pe mistificatorii Octav Minar, B. Jordan ori Lucian Predescu)”, Bogdan Mihai Dascălu insistă pe imaginea Germaniei în corespondență. Un capitol inovativ este Gaudeo Danaos… Dintre poeții români, care au acordat atenție Greciei antice, de cele mai multe ori, prin intermediul unor personaje (Artemis, Cariatidele, Euridice, Galateea, Oedip, Orfeu, Pan, Ulise), Bogdan Mihai Dascălu se oprește asupra următorilor: „romanticul Mihai Eminescu, expresionistul Lucian Blaga, clasicizantul Ion Pillat, hermetizantul Ion Barbu și neclasificabilul Nichita Stănescu. Ei acoperă un secol și jumătate de poezie, o perioadă suficient de lungă pentru a putea ajunge la concluzii de o mai mare generalitate”, deși „deosebirile estetice dintre ei sunt vizibile îndeosebi la nivelul discursului poetic, dar ele se estompează uneori până la anulare la cel al motivelor”. Alte capitole, prin scriitorii antologați, vin înspre actualitate: Punți (Paul Celan și Ingeborg Bachmann. Corespondențe), Un teritoriu numit Cioran, Culorile unei toamne (Emil Cioran și Friedgard Thoma), Friedgard Thoma și Bogdan Mihai Dascălu (un dialog inedit), Caietele în perspectivă imagologică, Ca o viață pe sârmă, Dialogul bine construit e totul, Un oraș de revăzut, Un năvod de gheață, Un impetuos al zilelor noastre (Nicolae Breban), Vârsta lui nici-încolo, nici-încoace (Aura Christi), Orbul cu luneta (Matei Vișniec), Breviarul unui critic (Laurențiu Hanganu), În intimitatea textului (Răzvan Voncu), Un gen marginalizat (Mircea Opriță), Cineva între unde și când (Dan Chișu), Voiaj în jurul unui ghid turistic (Marin Sorescu), Pe aripile cuvântului (Hellmut Seiler).

Riguros scrisă, lucrarea Pagini de istorie a literaturii române se adresează oricărui cititor interesat de evoluția literaturii române.