https://blog.revistaderecenzii.com
Duminica viitoare începe în sata Ateneului o serie de concerte simfonice sub direcția cunoscutului șef de orchestră d.Peters. Ne putem recomanda îndestul publicului amator de muzică bună aceste producțiuni artistice.
La Peters e vădit că interesul succesului artistic domnește, iar nu succesul intereselor materiale. Peters e înainte de toate un artist în adevăratul sens al cuvîntului, un artist conștiincios, capabil și pasionat de arta lui. El începe modest și fără multă reclamă, și nu mă îndoiesc că va găsi ceea ce caută — aprobarea amatorilor inteligenți. Iată, avem, prin urmare, la București, două orchestre pentru concerte simfonice: Una Peters și alta Wachmann. Asta e bine. Deși, în mare parte, compuse de aceleași elemente, cele două orchestre se vor deosebi, în producțiile lor, prin gustul de alegere a repertoriului și mai ales prin modul de interpretare.
Fără îndoială, concertele d-lui Wachmann au lăsat întotdeauna mult, foarte mult de dorit, dacă vrem să judecăm strict, Orchestra, compusă din elemente de strînsură, fără unitate și tradiție de interpretare, fără spirit artistic, cu repetiții îngălate, nu ne-a dat pînă acum decît ceea ce se poate numi producție mediocră, pacotilă[1], marfă ieftină de artă. Nu e însă mai puțin adevărat că datorim noi, amatorii, mult, foarte mult, neobositului Wachmann, care, cu sacrificii mari la început și cu puține foloase mai tîrziu, a dat publicului bucureștean mărețele lucrări ale maeștrilor clasici. Și Wachmann are drept să fie mîndru de aceasta.
Peters vine astăzi cu modestie să dea și el o serie de concerte simfonice. Cunosc pe acest artist, știu cîtă conștiință pune în exercitatrea frumoasei lui profesiuni și nu mă îndoiesc de succesul moral ce-l așteaptă.
Va avea și succesul material? Să vedem. În orice caz, ar fi păcat ca o întreprindere atît de folositoare pentru cultura publicului romînesc să nu poată reuși.
Note
- ↑ Pacotille (fr.). Caragiale aplică noțiunea de mărunțiș la artă.