https://blog.revistaderecenzii.com
E mult de-atunci… e mult, nepoate,
Și ca prin vis le văd pe toate…
Hei ! să te miri, să te cutremuri
De cîte-au fost nainte vremuri…
Și-i mult, e mult de-atunci, nepoate !
Intrase sabie în țară…
Zaveră… ciumă… jaf și pară !
S-au prăpădit ai mei cu toții,
Și tot ce-aveam prădară hoții
Și turcul stăpînea în țară…
Cum am scăpat și eu cu zile
Nici aș putea să-ți spun, copile…
Pesemne pronia cerească,
Voind ca să mă pedepsească,
Mi-a dăruit pedeapsa-n zile…
Că, uite, vremurile-acele
De-au fost amarnice și grele,
Dar inimi drepte, credincioase,
Vin bun și cîntece frumoase
Erau pe vremurile-acele…
Azi cat nedumerit, nepoate :
Cum toate se schimbară, toate !
Din cîntece azi n-ai ce-alege,
Nici vinul nu e vin în lege,
Nici inimi nu mai sunt, nepoate !…