Salcâmul de Șt. O. Iosif

https://blog.revistaderecenzii.com

Priveghiuri lungi de toamnă. În sfeșnic lumînare
Se luptă-n întuneric, tot scăpătîndu-și zarea,
Precum se luptă somnul cu jalea ce te-apasă
     În liniștea ploioasă…

Deodată triste glasuri sporesc mocnita jale,
Bat fîlfăiri greoaie dasupra casei tale…
Se face iar tăcere… și te străbat fiorii :
     Ne lasă și cucorii !

„Fugiți, fugiți departe, întîrziate stoluri,
Să nu v-apuce-n cîmpuri înghețul de la poluri !…”
Suspină trist în urmă, foșnindu-și frunza moartă,
     Salcîmul de la poartă…

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *