https://blog.revistaderecenzii.com
Vestit era odată lăutarul !
La zile mari, bătrîna-i alăută
De cîte ori cu galbeni fu umplută
Și-n loc de vin cu aur plin paharul.
N-a fost o nuntă fără el făcută :
Îl prețuia vlădica și plugarul…
Azi n-a rămas pe fund decît amarul, —
Trist și-amintește gloria trecută…
Uitată doarme-a doinelor comoară
De-un sfert de veac, în vechea lui vioară
Ce-a desfătat o lume-n tinerețe !…
Să-ți povestească el ce mari ospețe,
Ce mîndre nunți, ce luminate fețe
Văzură ochii săi odinioară…