https://blog.revistaderecenzii.com
Desi purtând o grea povară,
Careta luneca usor.
Brav vizitiu, cu barba rară,
Ne poartă timpul parcă-n zbor.
Trântiti în pernele caretii,
Preabucurosi de-orice-ntâmplari,
Strigam: -„Hai mâna-n…!”
Satui de somn si desfatari.
Dar scade râvna la amiaza.
Ne-a zdruncinat acest proclet.
Costise, râpi ne baga-n groaza.
Strigam: -„Nebune, mai încet!”
Careta-n zbor întins ne poarta.
Spre seara ne-am obisnuit.
Ajungem motaind la poarta-
Iar timpu-alearga nesfârsit.