https://blog.revistaderecenzii.com

Fiecare floare,
clopot care moare,
de-nviere cîntă.
Seara se avîntă.

Norii se destramă
din apus de-aramă.
Soarele revarsă
rană roșie stoarsă,
țâșnind pe munți goi,
sîngele în ploi.

Norii umflă poale.
Stelele, domoale,
lacrima înțeapă,
nălțînd cer în apă.

Cîmpuri de urzici,
zare vineție,
drumul o fâșie.
Munții se fac mici.

Satul, ghemuit,
clipește sfârșit.
Liniștea-l apasă.
Fiecare casă
fumează din pipă.

” Cra!…” tăcerea țipă.
Dracii razna zboară
din luna de ceară.

Sursa: https://poetii-nostr