Unui poet orb – Victor Hugo

https://blog.revistaderecenzii.com

din Contemplaţii, Cartea întâi

Îţi mulţumesc, poete! Tu, oaspete divin,
Vii să te-arăţi pe pragul cu lari al casei mele!
Şi nimbul tău de aur, de sacre versuri plin,
Străluce pe-al meu nume precum un cerc de stele.

Cântă! Cânta şi Milton; cântă! cânta Homer.
Cu simţurile ceaţa poetul o desprinde;
Zăreşte orbu-n beznă lumi de lumini şi cer.
Trupescul ochi când stins e, al duhului s-aprinde.

Paris, mai 1842

(trad. de Ionel Marinescu)

Sursa: https://poetii-nostri.ro/vic

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *