https://blog.revistaderecenzii.com

Cînd pisica nu-i acasă…

Doarme dus sfînt’ Niculae
În vestminte argintii,
Dar ce colb e în odaie
Și ce zarvă de copii !

Au rămas stăpîni în casă,
Toată lumea e a lor !
Unu-i cocoțat pe masă,
Altul joacă-ntr-un picior.

Uite popa cum îngînă
Liturgia… Doi se bat.
Un ștrengar c-o vargă-n mînă
Strigă parcă-i împărat !

O sprințară de fetică
Se hlizește la oglindă…
Nu le pasă de nimică…
Dar ce tropot e în tindă ?

Ca de ipsos stau de frică…
Oare cine-o fi intrat ?
Ochii nimeni nu-și ridică,
Nici chiar marele-mpărat !

Vântul fuse ?… Cine este ?
Ori vreunul din părinți ?
Ce tăcere-făr’ de veste !
Smirna-s… diavolii de sfinți !

În privaz, sfînt’ Niculae
Doarme parcă nici nu știe !
Numai colbul din odaie
Joacă-n raza aurie…

Sursa: https://ro.wikisource