https://blog.revistaderecenzii.com
Un simplu copil, dragă frate Jim,
Ce ușor respiră,
Și-și simte viața-n orice braț,
Ce să știe de moarte?
Am întâlnit o copilă colibașă
Avea opt ani, spunea;
Avea păr gros cu multe bucle
Ce-o-nconjurau pe chip.
Avea un aer rustic, de la pădure,
Înveșmântată ca un geniu;
Ochii frumoși, și mai frumoși,
– Frumusețea ei mă bucură.
‘Surori, frați, micuță fată,
Cât de mulți voi sunteți?’
‘Cât de mulți? Șapte de toți’ spuse,’
Cu mirare privind la mine.
‘Și unde sunt ei, te rog îmi spui?’
Spuse: ‘Suntem șapte,
Și două locuiesc la Conway,
Și doi-s plecați pe mare.’
Doi dintre noi stau în curtea bisericii,
Sora și fratele meu,
Și în coliba din curtea bisericii, eu
Stau aproape de ei cu mama.’
‘Spui că două locuiesc la Conway,
Și doi-s plecați pe mare,
Dar sunteți șapte; te rog spune-mi
Dulce Fată, cum a fi fi se poate?’
Apoi micuța Fată răspunse,
‘Șapte băieți și fete suntem noi;
Doi dintre noi stau în curtea bisericii,
Sub copacul din curtea bisericii.’
‘Mergi pe-arătură, mica mea fată,
Brațele-ți sunt vii;
Dacă doi sunt în curtea bisericii,
Atunci sunteți numai cinci.’
‘Mormintele sunt verzi, pot fi văzute’
Mica fată răspunse,
‘Doișpe pași mai mult de la ușa mamei,
Și sunt unul lângă altul.’
‘Acolo ades-mi brodai colțunii,
Batista mi-o țesui;
Și colo pe pământ am stat –
Am stat și le-am cântat.’
Ș-ades dup-asfințit, domnule,
Când este viu și frumos,
Îmi iau micuțul castronaș,
Și-mi mănânc cina acolo.
Prima ce muri fu mica Jane;
În pat zăcu gemând,
Pân’ce raiul de dureri o vindecă
Și-apoi plecă departe.
Așa că în curtea bisericii fu pusă,
Și toată uscata vară
‘Mpreună la mormânt ne-am jucat
Fratele meu John și cu mine
Și când pământul era alb de zăpadă,
Și puteam să alerg și să alunec,
Fratele meu John trebui să plece,
Și zace lângă ea.’
‘Câți sunteți atunci, spusei,
Dacă ei doi sunt în cer?’
Mica Fată replică,
‘O, dascăle, suntem șapte.’
‘Dar ei sunt morți, cei doi sunt morți!
Duhul le e în cer!’
Vorbeam degeaba; că mereu
Mica Fată își făcea voia,
Și spunea, ‘Nu, suntem șapte!’
[în românește de Felix Rian]
Sursa: https://poetii-nostri.ro/