https://blog.revistaderecenzii.com
E o priveliște tristă pentru cei ce se plimbă prin această mare capitală a Irlandei, sau călătoresc pe la țară, să vază străzile, drumurile și porțile colibelor acoperite de cerșetori, urmați de trei, patru sau șase copii, toți în zdrențe și supărând pe fiecare călător ca să le dea milă… Toate partidele sunt de părere, cred, că acest număr prodigios de copii este astăzi, în starea de plâns a acestui regat, o povară prea mare; de aceea acel ce ar putea descoperi un mijloc onorabil, lesnicios, puțin costisitor, de a transforma acești copii în membri folositori societății ar aduce publicului un serviciu așa de mare, încât ar merita o statuie ca mântuitor al națiunii. Voi propune așadar, cu toată umilința, părerea mea, care sper că nu va întâmpina nicio obiecțiune.
Un american, pe care l-am cunoscut în Londra, bărbat foarte capabil, m-a asigurat că un copil sănătos, bine hrănit, este la vîrsta de un an o hrană foarte delicioasă, substanțială și sănătoasă, fript sau fiert, cu stufat sau la cuptor, și nu mă îndoiesc că poate folosi tot așa de bine prăjit sau iahnie.
De aceea, rog umil publicul să se gândească că, din acești o sută douăzeci de mii de copii, douăzeci de mii s-ar putea păstra pentru reproducerea speciei, dintre care un sfert să fie bărbați; iar ceilalți o sută de mii ar putea, la vârsta de un an să fie vânduți persoanelor de calitate și avute din tot regatul, mama fiind înștiințată să-i lase să sugă bine în luna din urmă, spre a-i face grași și cărnoși pentru mesele bune. Dintr-un copil s-ar face două feluri de bucate la un ospăț de amici; când familia cinează singură, partea dinainte sau dinapoi ar face un fel de bucate foarte cum se cuvine.
Am făcut socoteala că, în medie, un copil, atârnând 4 kg la naștere, poate, după un an, de va fi bine hrănit, să ajungă până la 10 kg.
Am mai făcut socoteala că cheltuielile de hrană pentru un copil de cerșetor (și în acest număr pun pe toți țăranii, pe toți muncitorii cu ziua și patru din cinci părți dintre arendași!) sunt de doi lei și jumătate pe an, socotind și zdrențele de pe el, și crez că niciun gentleman nu se va plânge dând zece-doisprezece lei pentru corpul unui copil gras, din care va face cel puțin patru feluri de bucate de carne minunată.
Cei care sunt mai economi — și mărturisesc că timpurile ne cer să fim economi — vor putea să jupoaie un copil, și din pielea lui, argăsită cum se cade, să facă mănuși admirabile pentru dame și cizme de vară pentru gentlemanii eleganți.
Cât despre orașul nostru Dublin, s-ar putea înființa într-însul măcelării în locurile cele mai potrivite; de măcelari putem fi siguri că nu ne vor lipsi…
Crez că foloasele acestui proiect sunt numeroase, vădite și de cea mai mare însemnătate:
I) prin aceasta vom micșora numărul catolicilor, de care suntem cotropiți în fiecare an, pentru că ei sunt producătorii principali ai națiunii;
II) fiindcă întreținerea a o sută de mii de copii nu poate fi evaluată la mai puțin de peste doisprezece lei pe an, avuția națiunii ar crește pe an cu un milion două sute și ceva de mii de lei, afară de profitul unui nou fel de bucate introdus la mesele tuturor gentlemanilor avuți, care au oarecare delicatețe în gust; și banii ar circula între noi, deoarece acest product este al pământului și al manufacturilor noastre;
III) aceasta ar încuraja foarte mult căsătoriile, pe care toate națiunile înțelepte le-au încurajat prin recompense sau le-au garantat prin legi și pedepse; aceasta ar mări grija și dragostea mamelor pentru copii, când ele vor fi sigure de un stabiliment pentru sărmanii lor prunci, înființat oarecum chiar de public.
Am putea enumera alte multe foloase, cum, de exemplu, sporul cu câteva mii de bucăți pentru exportarea noastră de carne de vacă în butoaie; expedierea unei cantități mai mari de carne de porc și perfecționarea șuncăriei bune; dar le las la o parte pe toate astea și multe altele, ca să fiu mai scurt.
Câteva persoane descurajate se mai ocupă de marele număr al săracilor, care sunt bătrâni, bolnavi sau schilozi și m-au invitat să aflu un mijloc de a scăpa națiunea de o sarcină așa de supărătoare; dar de partea aceasta nu duc nicio grijă, fiindcă se știe foarte bine că pe fiece zi ei mor și putrezesc de frig, de foame, de murdărie și de viermi, pe atât de iute pe cât un om cuminte și-o poate închipui. Iar cât despre muncitorii cu ziua, care sunt tineri, starea lor ne dă niște speranțe analoage : ei nu pot găsi de lucru, și prin urmare se topesc din lipsă de hrană, astfel că, dacă în unele ocazii, îi tocmește cineva să lucreze, n-au destulă putere ca să-și sfârșească lucrul. Cu acest chip, țara și ei înșiși scapă, din fericire, de toate relele ce-i așteaptă.
Declar în curăția inimei mele că nu am cel mai mic interes personal pentru îndeplinirea acestei salutare opere, fiindcă n-am alt motiv decât binele țării mele. N-am niciun copil de la care aș trage nădejde să pot câștiga un ban, căci copilul meu cel mai mic e trecut de nouă ani și nevastă-mea a încetat de câtva timp a mai rămâne însărcinată.