https://blog.revistaderecenzii.com
Hai, păsăruici, veniți din streaşini multe …
A fost o lună cine să v-asculte
Cînd ne cereați firimituri, la geam.
În ploi și frig, făptura v-o plîngeam,
Strigindu-vă : – Piţuici !- -Copii !- și -Fete !-
Veneați la noi cu bucurie, cete.
Ne-nţelegeaţi și graiul, fată,
Din țara noastră depărtată.
Ne despărțim de voi cu îndoială …
De mîine prispa va rămîne goală
A intristatului balcon de sus
Și n-o să știți măcar că noi ne-am dus.
Plecăm de lîngă voi cu un oftat …
De-abia v-ați învățat
Cu prieteni de pe alte tapşane și pășuni,
Poate mai inimoși , poate mai buni …
Rămîneți în singurătate …
O s-așteptați flămînde, fată mică,
Văzînd perdeaua trasă că nu se mai ridică.
1959