https://blog.revistaderecenzii.com

„Mult sentimentala nostră prietenă luna!”, remarc,
„Sau ar putea fi (cumva fantastic, recunosc, în acest caz )
Chiar balonul vestitului Prester John, preotul monarh,
Sau o veche lanternă uzată atârnând pe cer
Pentru-a lumina călători în drum spre propriul necaz.
Ea, atunci: „Divagaţi, vă daţi după macaz! „

Iar eu: „Cineva inventeaz-o scenografie splendidă,
Acest cadru nocturn prin care se simulează-acum
Noaptea şi luna; muzica pe care-o sechestrăm, de pildă,
Ca să exprime întregul nostru vid interior”
Dar ea: „Vă referiţi la persona mea, vă rog?”
„Oh, nu, cred ca iar păşesc pe lângă drum.”

„Dumneavoastră, madam, sunteţi eternul umorist,
Eternul inamic al ideii de absolut,
Interzicând cantonarea-n interiorul autist,
Din aerul dumneavoastră indiferent şi imperios
Poezia poate-înţelege erorile-i de neconceput – „
Şi – „Atunci noi chiar trebuie să luam totul în serios?”

traducere de Petru Dimofte

Sursa: https://poetii-nostri.ro/