https://blog.revistaderecenzii.com/

A bătut la uşa ta
cineva…
şi n-a răspuns nimenea.
În tăcerea negrei nopţi
stă un om şi plânge…
Faţa Lui e numai răni,
pieptul numai sânge.

– Cine eşti, străin pribeag?
Cine eşti?
De-a cui jale pribegeşti?
Pentru cine Te-au brăzdat
bice fără număr?
Ce povară Ţi-a lăsat
rana de pe umăr?

– Eu sunt robul ce slujesc
tuturor…
Un om al durerilor…
Nimeni plată nu Mi-a dat…
Numai spini şi ură.
Numai roşii trandafiri
pieptul Mi-l umplură.

Eu sunt Pâinea ce S-a frânt
lumii-ntregi.
Şi sunt vinul noii legi!
N-am venit să-ţi plâng în drum
răni usturătoare…
Plâng pe cei ce pierd acum
ultima chemare.

A bătut la uşa ta
cineva…
Şi n-a deschis nimenea.
Poate niciodată
mâna Lui la uşa ta
n-are să mai bată!

Sursa: https://poetii-nostri.ro/costache-ioanid-a-batut-la-usa-ta-poezie-id-8836/