A. J. Cronin: Citadela. Recenzie de Mirela Teodorescu

citadela

Prin minele din sudul Ţării Galilor putea fi văzut, în 1924, un medic grav şi pasionat, care, contrar practicii curente a colegilor săi de breaslă, se încăpăţîna să trăiască în condiţiile grele de viaţă ale minerilor, pentru a observa, la locul de muncă, efectele distructive ale gazului şi prafului de antracit asupra organismului uman.

Poate ca acest medic ar fi ajuns un savant de reputaţie mondială dacă o lungă boală nu l-ar fi smuls practicii medicale, transformându-l in… romancierul Archibald Joseph Cronin. Andrew Mason din Citadela trece prin multe episoade din viaţa acestui cunoscut scriitor şi are aceleaşi idealuri: să redeştepte conştiinţele amorţite, să impună o conduită care să redinamizeze societatea, să lupte contra inertţei profesionale.

Un tablou sumbru, dar superb realizat, al Angliei secolului al XIX-lea, măcinată de grevele din mizerele exploatari miniere şi de lupte politice acerbe.

O analiză aprofundată a unei societătţ aflate într-o lungă perioadă de criza şi a unor caractere umane tipice, ce îndeamnă la reflecţie.

Andrew Manson, e un proaspăt absolvent al Facultăţii de Medicină. Ajuns într-un sat minier departe de casă, înţelege că, deşi a absolvit cu note foarte bune şcoala medicală, e încă nepregătit pentru a practica medicina, mai ales când nu dispune de toate metodele şi medicaţiile descrise în cărţi. Pornit pe principiul de a fi cât mai util şi de a face totul cât mai bine, de multe ori a trebuit să nu aplice metode invechite şi terapii care i se păreau nefolositoare, însă nu toata lumea a apreciat inovatţa. În acest sat Andrew îl cunoaşte pe Denny chirurgul şi pe  Christine, învăţătoarea din sat. Găsind un post mai bun într-un oraş minier, se muta în noua reşedinţă. Şi aici sunt aceiaţi oameni reticenti la inovatii, de medici cinici care nu se sfiesc a incalca regulile. Ajutat de Christine, Andrew începe un amplu studiu al efectelor prafului de mină asupra sănătăţii minerilor, şi susţine un examen important la Londra pentru a obţine un titlu medical. După câţiva ani cei doi se mută la Londra, Andrew sperând că va profesa într-un spital mare cu cazuri cât mai interesante. Spre surprinderea lui găseşte un sistem medical corupt în care pe primul loc nu este pacientul ci banul. Cu timpul,  Andrew renunţă la principiile sale axiologice, ajungând un medic renumit şi bogat, pierzând însă relaţia sufletească cu Christine. Spre final, things happen, Denny vine în vizită, , Andrew ajunge în fata Comisiei Medicale şi apoi avem parte şi de un final tragic al cărţii. În multe situaţii, cand ai speranţa că sentimentele, relaţiile, valorile, idealurile, planurile s-au aşezat, în secunda următoare, totul se năruie, totul este haos, nu mai ai nimic, totul scapă printre degete.

Citadela, este considerat un roman realist, un roman de ficţiune chiar dacă are incorporate elemente ştiinţifice şi autobiografice.

Cartea a fost ecranizată în 1938 în regia lui King Vidor ca film artistic (obţinând patru nominalizări la premiile Oscar),  în 1960, 1964, 1983 şi 2003 ca miniserie .

 

Un comentariu la „A. J. Cronin: Citadela. Recenzie de Mirela Teodorescu

  1. Pingback: Medici – scriitori sau scriitori – medici? (1): Cronin și „Citadela” sa - Revista TIMPUL Medical

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *