https://blog.revistaderecenzii.com/
din volumul „Petrarca-Sonete”- traducere de Lascăr Sebastian (Editura Tineretului-1959)
Acea privighetoare, ce-n noaptea liniştită
Îşi plînge puii, poate, sau de dragul de ei tovarăş,
Văzduhul şi cîmpia le umple iar şi iarăş
Cu melodia-i tristă şi-atît de iscusită.
Şi parcă noaptea-ntreagă cu mine-odată plînge:
De soarta mea amară mereu mi-aduce-aminte.
Şi doar de mine însumi mă plîng. Căci slaba-mi minte
Crezu că Ea e zînă şi Moartea n-o înfrînge.
Ah, uşor se-nşeală un om încrezător!
Puteam gîndi că, iată, limina ochilor
În ţărnă se preface, deşi dumnezeiască?
Azi ştiu: această soartă sălbatecă mă-nvaţă
Că nu-i pe lume- pradă jelaniei în viaţă-
Vreo desfătare dragă pe veci să dăruiască.
Sursa: http://poetii-nostri.ro/francesco-petrarca-acea-privighetoare-ce-n-noaptea-linistita-poezie-id-6698/
Si sigur ai aflat-o!…
De unde stii ca nu e ? Si poate ca-ai aflat-o,
dar nu e cu putinta, ca sa ne-o darui noua…
ti-e slova precum limba, batuta si-nghetata,
privighetoarea-n cantec, in altii, astazi, roua
ce gusti, ca-n doua oua…
De unde stii ca nu e, lumina care ploua?
si-n noaptea mintii toata, de-ar fi intunecata
cuvintele tes fire, simtirii, minunata,
si-ntr-unul, si intr-una, esti chiar si iubit, in doua…
20 iulie 2021