https://blog.revistaderecenzii.com/

A zilei licăriri nu se mai țin,
Ardoarea patimilor ce a fost s-a dus,
Vărsatu-s-a al bucuriei vin,
Iar inima îmi plânge spre apus

După junețea sărbătorilor cascade,
Ce-n întuneric lin se pierde mută,
Asemeni umbrei, frunza veștejită cade
Pe-un părăsit mormânt de toamnă slută.

traducere Christian W. Schenk

Sursa: https://poetii-nostri.ro/georg-trakl