Across the Universe – Poveste trăită

de Mirela Teodorescu

Trăim intr-o lume a vitezei, totul se mişca atât de repede încât numai avem timp să prindem esenţa, pierdem din vedere valorile, dorim să ne simplificam existenţa cu lucruri simple. Generaţiile anterioare şi-au clădit existenţa pe lucruri consistente şi durabile: dragoste, continuitate, valoare, rigoare, tradiţii.

Cel de-al doilea război mondial a reprezentat o cotitură în lumea noastră, o ruptură cu viaţa dinainte şi o deschidere către relaţii noi, comunicare, socializare, valorizare in toate domeniile prin simplificarea tuturor lucrurilor.

Acţiunea filmului Across the Universe (2007), este o poveste de dragoste, aparent numai, deoarece în spatele personajelor şi acţiunilor lor, ne reamintim de evenimente şi personaje smbol ale anilor ’60 – 70.

In film, vedem o paralela intre Jude, un tânăr din Liverpool şi Lucy, o tânăra din New York. El, preocupat să-şi cunoască tatăl, un soldat american în misiune de luptă în timpul războiului în Anglia, planifică o vizită în America, ea, plina de energie şi dragoste işi sărbătoreşte iubitul, proaspat înrolat în armată şi trimis în războiul din Vietnam. Despărţirile sunt percepute diferit, în Anglia, pe bătrânul continent, se menţine conservatorismul, decenţa,  în America, explozie de sunet şi culoare.

Impactul cu America este şocant, cu contraste de la o extrema la alta, fenomenal prezentate de un Joe Cocker strălucitor.

Viaţa este dură, războiul din Vietnam a angrenat multe forte pro şi contra, pe parcurs lucrurile luând întorsături neaşteptate, proteste, manifestaţii, contestării din partea tuturor categoriilor sociale.

Lucy este şocată, iubitul ei moare pe front, trebuie să-şi găseasca locul şi pleacă la New York la fratele ei Max. Il întâlneşte pe Jude, prea diferit de tinerii din America, prea sensibil la valori, un artist.

Populaţia Americii a înţeles că nu e războiul lor, al tinerilor, şi protestează vehement în faţa autoritătilor. Avem un alt simbol al libertăţilor democratice, Paco, subtil prezentat  ca un Che Guevara, carismatic şi mobilizator de energii.

Anii ’60-70 sunt marcaţi de titani ai muzicii rock Jimi Hendrix, Janis Joplin, Mahalia Jackson, simboluri ce  au luptat pentru drepturile semenilor lor. Vedem aici taberele hippie cu magnificele concerte mobilizatoare de forţe, dezumanizarea generată de consumul de droguri, pentru desprinderea de lumea reala şi migrarea spre reverie.

Conflictul dintre albi şi negri apare fiind etichetat “Let it be”, aduce şi asasinarea lui Martin Luther King, eveniment ce a generat schimbarea atitudinii populaţiei, alb sau negru , pe câmpul de luptă, eşti aceeaşi ţintă. Întors de pe front, Max suferă o depresie, cuvintele lui “Everything from neck below works fine”, sunt perfect de la gât in jos, reînvie idea inutilităţii sacrificiilor făcute.

Filmul, este o poveste incitantă, cu evenimente reale, ce au schimbat  viaţa noastră, ce au adus avertismente întregii lumi.

Finalul, îi aduce faţă in faţă pe Jude şi Lucy, pe acoperiş, printre nori, “All we need is love” este mesajul final, de salvare, de regăsire, de împlinire.

Povestea este antrenantă şi menţinută de impecabila muzică a celor patru Beatles, cei ce au marcat această perioadă, fiind un punct de referinţă pentru generaţia următoare. Personajele filmului fac parte din lumea Beatles, inocente, energice, curajoase, talentate, ei sunt viitorul.

Per ansamblu, filmul este remarcabil  prin mesajele sale simbol, prin personajele sale naturale, prin teleportarea în atmosfera unei perioade de schimbări, de intrebări, de răspunsuri, de aşteptări.