https://blog.revistaderecenzii.com
În deșertul din Sahara
De nisip și soare plin
Umbla – abia tîrîndu-și pașii,
Ars de sete, un beduin.
Umbla, umbla, fără preget
Cum Allah porunca-i dete
Arșița-l doboară, îl arde
Dar mai mult moare de sete.
Cade în genunchi, se roagă
-Doamne, setea să mi-o sting
Dă-mi un bulgare de gheață
Ca să-l ling, Doamne, să-l ling.
Sau de nu poți dă un bulgar
Doamne, a toate indurător
Un pistol să-mi dai părinte
Ca să trag să mă omor!
Nici nu-și terminase ruga
Și-i apare din senin
O fecioară ca din basme
Albă, albă ca un crin.
Trup superb, contur de spumă
Blondă sș cu pieptul gol
Cu un sloi de gheață în mînă
Și-n cealaltă c-un pistol.
Sta Iosuf și o contempla
Mistuit de dor nespus
Și apoi în genunchi se roagă Lui
Allah din ceruri, sus.
-Ce să fac? Allah ajută
Unui beduin pribeag
Și învață-mă preasfinte
Să ling Doamne sau să trag?
Sursa: https://poetii-nostri.ro/ion