Am simţit o Înmormântare în Creier – Emily Dickinson

Am simţit o Înmormîntare în Creier,
Bocitoare se jeleau neîncetat
Umblînd – de colo colo – pînă cînd
Şi Judecata mi-au întunecat

Iar cînd s-au potolit cu toate,
O Slujbă ca o Tobă s-a pornit –
Bătînd într-una pînă ce
Şi Cugetul mi-a amorţit –

Am auzit apoi săltînd o Lacră
Pe suflet parcă-mi scîrţîiau anume
Cu-aceleaşi Încălţări de Plumb
Spaţiul întreg – a început să sune,

Şi parcă Cerul tot era un Clopot,
O singură Ureche, tot ce era Suflare
Eu şi Tăcerea, ciudată Pereche
Naufragiate aici, solitare

Am căzut apoi adînc, adînc –
O Scîndură s-a rupt în Mintea mea –
În cădere mă loveam de Lumi –
Epuizînd – Cunoaşterea

traducerea de Ileana Mihai-Ştefănescu

Revista de recenzii