Am simţit o Înmormântare în Creier – Emily Dickinson

Am simţit o Înmormîntare în Creier,
Bocitoare se jeleau neîncetat
Umblînd – de colo colo – pînă cînd
Şi Judecata mi-au întunecat

Iar cînd s-au potolit cu toate,
O Slujbă ca o Tobă s-a pornit –
Bătînd într-una pînă ce 
Şi Cugetul mi-a amorţit –

Am auzit apoi săltînd o Lacră
Pe suflet parcă-mi scîrţîiau anume
Cu-aceleaşi Încălţări de Plumb
Spaţiul întreg – a început să sune,

Şi parcă Cerul tot era un Clopot,
O singură Ureche, tot ce era Suflare
Eu şi Tăcerea, ciudată Pereche 
Naufragiate aici, solitare

Am căzut apoi adînc, adînc – 
O Scîndură s-a rupt în Mintea mea –
În cădere mă loveam de Lumi –
Epuizînd – Cunoaşterea

traducerea de Ileana Mihai-Ştefănescu

Sursa: http://poetii-nostri.ro/emily-dickinson-am-simtit-o-inmormintare-in-creier-poezie-id-5849/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.