https://blog.revistaderecenzii.com/
Nord-Estu-mi suflă-n piept
Cel mai iubit dintre vânturi
Căci, spiritu-i de foc
Promite drum bun corăbierilor.
Dar du-te acum și salută
Frumoasa Garonă ,
Și grădinile din Bordeaux
Acolo, unde pe malul abrupt
Coboară puntea în valuri,
Adânc cade pârâul, deasupra însă
Privește o nobilă pereche
De sus din stejari și plopi arginti;
Încă mai gândesc la ce și cum,
Vârfurile-ntinse a pădurii
De Ulmi se-nclină peste moară,
În curte însă crește un smochin.
De sărbători merg
Femeile brunete –
În vreme de martie –
Pe mătăsosul pământ,
Când noaptea și ziua-s egale,
Și peste lente podețe
Grele de vise aurii
Vântul alene trece.
Dar ajunge,
Plină lumina de-ntuneric
Îmi întinde o parfumată cupă,
Spre a mă odihni; pentru că dulce
Mi-ar fi sub umbră ațipirea.
Nimic nu-i bine,
Sufletul liber de muritoare
Gânduri să fie. Bine totuși
Este o vorbă, un cuvânt
Părerea inimii a spune, multe
Din zile dragostei s-auzi
Și toate cele ce se-ntâmplă.
Dar unde sunt prietenii? Bellarmin
Cu tovarășul său? Unora
Le e frică să meargă la izvor;
Fiindcă bogăția pornește
Din mări. Ea,
Ca toți pictorii, aduce frumosul
Pământului aproape, și nu sărăcesc
Înaripata luptă și
Traiul în singurătate, ani de zile, sub
Același catarg defoliat,
unde noaptea nu luminează
Sărbătorile orașului,
Nici cântul de coarde
nici dansul indigen.
Dar acum spre India
Bărbații-s plecați,
Acolo, pe vârfuri de aer,
Pe dealuri cu vie, unde mai jos
Dordogna vine,
Și împreună cu magnifica
larga mare Garonne
Se stinge al apei curent. Îl ia
Și-i dă mării amintirea,
Iar iubirea fixează cu sârguință ochii,
Dar ceea ce rămâne, ctitoresc poeții.
Traducere de Christian W. Schenk
Sursa: https://poetii-nostri.ro/friedrich-holderlin-amintire-poezie-id-43038/