https://blog.revistaderecenzii.com
Amor, drag copil cu toane,
Se-abătu şi pe la noi ─
Două aripi diafane
Fâlfâiau pe umeri goi…
Raza lunei visătoare
Din argint îi ţese straie,
…De ce fug din cale-i, oare,
Mândrele, numai văpaie?
Mai sfioase, mai şirete,
Îşi duc mâinile la faţă,
Dar, prin degete, cu sete,
Îl privesc, arzând de viaţă…
Numai o frumoasă, care
Pătimise pe-al lui rug,
Ocolea fără crezare.
Dulcele lui vicleşug:
„Cel ce-a pus puteri în tine,
Să aprinzi în inimi dorul,
De-ţi lua, copile, zborul
Şi-ţi da ochi era mai bine…”
Râde El: „Răutăcioasă!
Mă răneşte vorba-ţi grea ─
Ai noroc că eşti frumoasă;
Altfel, zău, m-aş mânia!
Dar… ca-n veci să nu-ţi învie
Zâmbetul cel nemilos,
Răzbunarea mea să fie:
Să-ntâlneşti pe Făt-Frumos…”
II
Şi, deodată, ea tresare,
Faţa ei răsfrânge foc ─
Un voinic în drum îi sare
Ş-o cuprinde de mijloc.
Mai de voie, mai cu sila,
Ea-l urmează pe cărări ─
De-a lui calde aiurări
Biruită-i iar copila.
Se trezesc săruturi mii,
Şi se zbat la gura-i mică:
Gingaşi pui de turturică
Prinşi la cuibul lor, de vii.
…Plâng de drag, îşi spun pe nume,
Lacomi sufletele-şi sorb
Şi se-nalţă peste lume,
Binecuvântând pe orb…
III
Însă zeul nestatornic
Lângă ei viclean se plimbă…
Pune mâinile pe ornic
Şi răpede-a vremii limbă.
Şi pe când ei se răsfaţă
În puterea lui măiastră,
El, suflând pe a lor faţă,
Îi aduce-n lumea noastră.
Zboară-apoi râzând, pribeagul,
Altora să-şi ducă para ─
A! De mi-ai călca tu pragul,
Cum ţi-aş smulge aripioara!…
Sursa: https://poetii-nostri.ro/