Aproape pe degeaba. Proză de Adi Popescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

            În piață, cunoști România reală în toată splendoarea și sărăcia ei. Țărănci, în cea mai mare parte de la Ișalnița se întrec să-ți ofere zarzavaturi de cea mai bună calitate. Apoi vin tarabele cu marfă de import. Mult mai numeroase. În spatele lor, sunt doar niște precupeți care fac și ei un ban, dacă țara asta nu le oferă ceva mai bun. Una peste alta, oameni de tot felul, marfă pe măsură, după posibilitățile fiecărui buzunar. Spectacolul se desfășoară într-un iz de grătar. Sunt vreo patru terase care se bat în preparate ispititoare: mici, cârnați, hamsie, ceafă etc., care mai de care mai îmbietoare și mai tentante.

            Cu plasele pline, mă îndrept spre ieșire. Pe alee, văd două lăzi cu cărți. Seamănă cu un anticariat. În spatele lor, nu era nimeni. După mici investigații, aflu că de vânzarea lor se ocupă două cetățence, mai precis mamă și fiică. Mai mult mama, întrucât fiica avea un stand cu diverse mărunțișuri. După ce iau cărțile la rând, aleg vreo cinci, unele mai mari și mai voluminoase. O chem tânără să negociez. Îmi zice că le adună de pe la cei ce vor să le arunce, ba are chiar și un afiș cum că ar cumpăra cărți la kilogram.

-Sunt ăștia tineri, domnule, care, după ce mor ai bătrâni trebuie să evacueze casa, în scopul de a o vinde și vor să arunce cărțile, ei nu au timp să citească.

           Așa că ea le cumpără aproape pe nimic, de multe ori le ia și pe degeaba și le aduce în piață în ideea de a lua ceva pe ele. Așadar, după o evaluare rapidă îmi spune prețul: 20 de lei pe cinci cărți – destul de bune zic eu (numai una, e drept daca ar fi nouă ar valora mai mult). Îmi dă și o plasă și plec spre casă.            

Valoarea cărții în ziua de azi e aproape neglijabilă pentru mulți semeni de-ai noștri. Păcat! Mare păcat!

Trag, cu această ocazie, un semnal de alarmă și-mi doresc să fiți de acord cu mine, să facem tot ce ține de noi pentru ca generația tânără și cele ce vor urma să-și întoarcă fața la adevăratele valori ale umanității.  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *