- „Naţionalul“, I (1848), nr. 1, 24 august
NUMELE ŞI DEVIZA „NAŢIONALULUI“
Mulţi ştiu că gazeta aceasta era să poarte numele România mică – după alte propuneri şi dezbateri să priimi de mai mult să se cheme „Naţionalul“ – cuvântul pentru care se priimi acest nume e însă limba română.
„Naţionalul“, ca gazetă politică, literară şi economică, va cuprinde în micile sale coloane – care credem că se vor mări – tot felul de noutăţi şi de ştiri despre starea, formarea şi reformarea tuturor lucrurilor care ating mai mult fericirea sau nefericirea noastră, în parte, şi a neamului omenesc peste tot. El ne va arăta şi sporiul ce-l fac oamenii în literatură şi ştiinţe, arătându-se, după împrejurări, unele bucăţi şi cărţi mai însemnate din care putem scoate vreo învăţătură folositoare pentru noi, făcând câte un extract din ele şi publicând şi pasaje întregi etc., etc. Mica această foaie ne va spune şi câte ceva despre economie şi negoţ, fundamintele fericirii materiale.
Acestea dară sunt tendinţele – aţintirile – întreprinderii lui, având totdeauna înaintea ochilor „cuvântul adevărului“, în puterea cărora în foaia aceasta nu vor avea loc decât ştiri sigure sau pe cât se putea mai sigure; minciunile vor fi bătute cu toiagul puterii adevărului.
Dreptatea va fi temeiul pe care-şi va funda – zidi – „Naţionalul“ casa sa, desluşindu-şi, cu tot prilejul, părerile şi principiile sale, despre tot ce e „Naţionalul“ şi anti-„Naţionalul“, despre baza naţionalităţii şi drepturile ce le are o naţiune, fie aceea mică sau mare! Cu toate acestea „Naţionalul“ va priimi în coloanele sale şi opiniuni împotriva tendinţii sale, ţinându-şi dreptul de a răsfrânge şi a reflecta – a băga de seamă – la tot ce va fi nedrept şi şchiopătând. El ştie „că e de lipsă să vie scandalul – sminteala – în lume“; ştie însă şi aceea „că vai omului prin care vine scandalul, mai bine ar fi lui să-şi lege o piatră de gât şi să se arunce în mare!“
Pe temeiul dreptăţii şi al frăţiei va fi „Naţionalul“ amicul – prietin – dreptăţilor şi fratele tuturor celor buni şi voitori de bine, şi din contră – potrivă vrăjmaşi de moarte al abuzurilor, nedreptăţilor, hoţiilor şi asupririlor, ce se vor face pe faţă şi pe dos, prin mână şi pre subt mână, bătându-le şi per acestea, şi pre cei ce le vor face cu o energie gigantică – putere mai presus de om.
Toate acestea le bate şi dezbate, pune şi propune în o limbă populară, ca să înţeleagă toţi.
Ştie, cunoaşte şi e pătruns până în inimă, şi „Naţionalul“, cât e de sfântă şi de mare necesitatea – trebuinţa – de a-şi forma şi înavuţi limba pe care e întemeiat tot ce e naţional şi însuşi naţionalitatea; dar el vrea să formeze mai întâi pre oameni; pentru că numai oamenii bine formaţi pot forma şi susţinea o limbă bine formată; pentru aceea, această datorie atâta de sfântă o va împlini numai după ce va forma oamenii şi ideile timpului, de la care depinde – atârnă – mântuinţa şi fericirea contimporanilor; pentru aceea orice cuvânt care nu e de toţi cunoscut îl va însemna între două linii, rugând pe acei oneşti cetitori cărora astfel de cuvinte le sunt necunoscute a şi le însemna şi d-lor pe o altă hârtie, ca să nu le mai uite, sau de le vor uita să aibă cine le aduce aminte.
ROMÂNUL I. A.