https://blog.revistaderecenzii.com
Există pe linia ferată Paris-Boulogne o stație unde toate trenurile se opresc mai mult cu o minută. E Rang-du-Fliers, gara de legătură cu Berck-ul.
Călătorul neprevenit, care își freacă somnoros ochii și privește aici afară pe geamul vagonului, are o clipă o viziune de coșmar.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Ștefan avea deci o oaste de țerani: vre-o treizeci de mii de țerani, din Nistru — pe unde nu erau încă Rușii — în munte, din codrii Bucovinei — pe unde nu erau încă Nemții — în Dunăre. Vodă-i chemase la vînătoare de iarnă în pădurile Vasluiului și Tutovei, și ei veniseră făcîndu-și cruce la plecare, obișnuita lor rugăciune fără cuvinte, care se ascultă în Ceruri. Erau tot vînători pricepuți și ageri, din neam în neam; astfel ei își îndepliniră sarcina cu destoinicie: mînară fiarele în hățiș și le uciseră.
Soliman Eunucul, beglerbegul Greciei, veni la Dunăre cu vre-o 100.000 de ostași în stare să se lupte cum trebuie și cu vre-o 20.000 de țerani creștini din Bulgaria, cari deschideau drumurile și duceau carele cu proviant. Cu dînsul se unise, poate aici, în preajma apei, amîndoi feciorii lui Mihalogli, stăpîni! temuți ai
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Traducere de Octavian Cocoş
Noi am pierdut şi-acest amurg anume.
N-am fost văzuţi cu mâini împreunate
în după-amiaza asta; peste lume
noaptea cădea; vedeam pe geam, departe,
pe dealuri, la apus, că-i sărbătoare.
Şi, uneori, ca banul la vedere
ţineam în mâini un mic crâmpei de soare.
Îmi aminteam de tine cu durere,
precum mă ştii, mă-nvăluia tristeţea.
Şi paşii tăi pe unde se pierdură?
Cine-ţi ţinea sub gene frumuseţea?
Ce vorbe îţi ieşeau atunci din gură?
De ce m-apucă dorul dintr-o dată
şi sunt mâhnit, căci tu te-ai dus grăbită?
Îmi căzu cartea la crepuscul luată,
mantaua-i la picioare ghemuită.
Mereu, mereu tu seara pleci departe
unde statui dispar tăcute-n noapte.
https://blog.revistaderecenzii.com
https://blog.revistaderecenzii.com
1768 – A murit episcopul român unit Inocențiu Micu-Klein (n. 1692).
1835 – S-a născut prințul Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, tatăl regelui Ferdinand al României (d. 1905).
1862 – Președintele Statelor Unite Abraham Lincoln a emis Proclamația de Emancipare prin care decreta eliberarea tuturor sclavilor negri din teritoriul confederat.
1869 – La München, a avut loc premiera mondială a operei Aurul Rinului, prima din tetralogia Inelul Nibelungilor de Richard Wagner.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
* Cea de-a XV-a ediție a Festivalului Internațional de Film Experimental București se va desfășura între 22 și 28 septembrie la Cinema Elvire Popesco, Cinemateca Eforie și Cinema Union sub tema „Common Ground”/ „Teren Comun”. BIEFF pornește de la un set de valori, cunoștințe și nevoi împărtășite în ultimii cincisprezece ani de existență atât de către echipa festivalului, cât și de publicul său, pentru a celebra importanța comunității și grija față de celălalt și de lumea înconjurătoare printr-un program de peste 60 de filme de scurt și lungmetraj, prezentate în premieră națională. Organizator: Asociația Culturală Manekino. Parteneri principali: Institutul Francez din România, Goethe-Institut România, Institutul Italian de Cultură București, Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”. Printre partenerii media: Radio România Cultural
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Emisiunea Literatura la Craiova, difuzată live la TVR Craiova în data de ieri, de la ora 16:00, a propus publicului o dublă incursiune: în câmpul culturii scrise și în cel al reflecției critice asupra acesteia.
Moderatorul Dan Ionescu i-a avut ca invitați pe Geo Constantinescu, universitar și critic literar, și pe Ion Militaru, eseist și filosof al culturii.
Producător: Simona Ștefania Mușuroi.
Dialogul s-a articulat în jurul a două teme majore:
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Te uiți cum mușcă toamna din verdele pădurii,
Cum fiecare frunză e-o inimă bolnavă –
Cu leziuni de unghii și picături de sânge?
Și-n mine bate-o frunză, ciudată și firavă,
Ce sub capriciul vremei se leagănă și plânge…
Simt trupul meu cum soarbe miresmele de moarte
Și cum își distilează parfumul diafan,
Pe mobile și statui, pe stofe și covoare,
Și-ntrezăresc pădurea culcată pe divan,
Alăturea de mine, cum tremură și moare..
