Bunica, de Katerina Iulia Anghel

images

Bunica

 

Mai ştii când stăteam de vorbă

Şi-mi priveai mâinile spunându-mi că seamănă cu ale tatei,

Iar gura mea, frumos desenată, e gura mamei mele,

Că domnişoarele stau picior peste picior şi nu sunt băieţoase defel?

Cum să preţuiesc o carte, mai presus de orice dar –

Toate mi-le ai povestit!

Să ştiu cine a fost bunicul, străbunicul şi ceilalţi.

Nu ştiu însă, dacă aşa cum le-ai rânduit pe toate,

Te-ai gândit ce voi face eu,

Când absența ta o să-mi răscolească sufletul,

Pe cine să mai dau vina,

Pe faptul că nu am avut timp sau că, în vremea rămasă,

Lipseşti?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.